A legitimat Curtea Constituţională acţiunile USL?

O singură decizie dintre cele cinci ale CCR poartă toată greutatea: cea prin care este declarată neconstituţională Ordonanţa de Urgenţă care restrânge atribuţiile Curţii, astfel încât aceasta să nu se poată pronunţa pe hotărârile Parlamentului.

Nu pentru că celelalte sesizări, în speţă cele care privesc înlocuirea şefilor celor două Camere ale Parlamentului şi cea care constată decizia de suspendare a preşedintelui, nu ar fi legitime din perspectiva conţinutului. Nu pentru că în cazul lor cuvântul Curţii Constituţionale nu ar cântări greu. Răspunsul este de căutat în logica ultimelor două săptămâni şi în planul pe care majoritatea USL l-a creionat cu destulă migală, în perfect acord cu precipitarea cu care a fost pus în aplicarea. În vâltoarea acţiunilor pe care USL a părut că le derulează cu o viteză haotică, semnificaţiile par a se fi pierdut. Ele trebuie recuperate: fără patimă, fără acuzaţii de partizanat, doar cu un exerciţiu de lectură răbdător, aşa cum ar trebui să fie şi lectura Constituţiei.

Aşadar, majoritatea Uniunii Social-Liberale i-a schimbat pe preşedinţii Camerei Deputaţilor şi Senatului, prin două Hotărâri ale Parlamentului. Într-un al doilea gest, imediat următor, guvernul USL a emis o Ordonanţă de Urgenţă prin care i-a luat Curţii Constituţionale atributul de a se pronunţa pe Hotărâri ale Parlamentului. Să nu pierdem şirul: Hotârăre a Parlamentului – Curtea Constituţională care nu mai are voie să analizeze Hotărârea. În şedinţa CCR de luni, pe masa judecătorilor se aflau toate acestea, de-a valma: cele două Hotărâri ale Parlamentului şi OUG de restrângere a atribuţiilor Curţii. Aşadar, ironia face ca tocmai Curtea Constituţională să fi fost chemată să se pronunţe pe cele două Hotărâri ale Parlamentului asupra cărora nu avea voie să se aplece. Singurul lucru pe care CCR a avut, luni, competenţa să se pronunţe a rămas Ordonanţa care o limita. Abia după ce această decizie a CCR va fi publicată în Monitorul Oficial (şi aici este cheia), Curtea va putea să reia în discuţie sesizările pe Hotărârile Parlamentului, de astă-dată în legitimitate. Luni, Curtea Constituţională se afla în situaţiA Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, căruia i s-a retras competenţa de a analiza, iată, legitimitatea obţinerii titlului de doctor de către Victor Ponta chiar în timp ce analiza teza acestuia de doctorat.

Ştiu, e ameţitor şi, trebuie să recunoaştem, planul este bine gândit. Ai zice că nu are fisuri. Ordonanţa de Urgenţă care a limitat atribuţiile CCR a avut ca unică miză imposibilitatea Curţii de a se pronunţa pe schimbarea şefilor celor două Camere ale Parlamentului. După ce CCR a declarat ca inadmisibile cererile, pentru că nu le putea analiza, guvernul USL a îmbrăţişat imediat deciziile Curţii. Miza şedinţei de ieri de la CCR nu a fost suspendarea preşedintelui Traian Băsescu. Referendumul este legal, dar parcursul până la el este profund viciat. Aici este, de altfel, măiestria lui Viorel Hrebenciuc. Genialitatea răului are un mare potenţial de seducţie, nu-i aşa ?

Să revenim puţin la întrebarea de început : a legitimat Curtea Constituţională acţiunile guvernului şi Parlamentului USL ? Întrebarea, aşa cum este formulată, te trimite în registrul personalizării : cu cine a ţinut Curtea, cu PDL sau cu USL ? Vedeţi de ce este parşivă ? Pentru că trece în registrul minor faptul că USL bifează o victorie, în lipsa oricărui adversar.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *