Am câștigat pariul cu Turcescu și Cristoiu. Cât mai tace Traian Băsescu?

Obişnuiţi cu postura de preşedinte-jucător, pot să înţeleg nedumirirea multora privind tăcerea din ultima vreme a lui Traian Băsescu. În plus, chiar dacă nu avem un regim prezidenţial, slăbiciunea românilor pentru un sistem politic puternic personalizat cere un şef de stat implicat în tot şi toate. Din punctul meu de vedere strategia lui Traian Băsescu este una cât se poate de corectă. Să mă explic.

1.      Preşedintele vine după un referendum pe care nu l-a mai câştigat cu o majoritate covârşitoare, aşa cum s-a întâmplat în 2007. Era nevoie să aştepte câteva săptămâni bune pentru ca tema referendumului să dispară de pe agenda publică. La asta se adaugă faptul că nu mai are popularitatea de dinainte de anunţarea măsurilor de austeritate, când practic, putea să spună tot ce dorea şi popularitatea sa rămânea neafectată.

2.      Apoi, cred că îşi doreşte să lase lucrurile să se aşeze. Să vadă cum se descurcă ARD (SLAB, domn’ Președinte!) cum e cu aripa Chiliman- Tăriceanu- Orban în PNL, ce se întâmplă cu triada Ponta- Dragnea- Antonescu. După ce imaginea de ansamblu este fixată, preşedintele poate să mişte piesele.

3.      Una dintre „ ideologiile” care a condus la construcţia USL a fost discursul anti-Băsescu. Prin urmare, orice ieşire a şefului statului nu ar fi făcut altceva decât să alimenteze nu doar retorica Puterii, dar şi unitatea structurii politice.  Coeziunea USL se manifestă doar pe acest palier. În orice alt subiect, vezi cota unică sau privatizarea Oltchim, PNL şi PSD nu mai ştiu cum să arunce vina asupra celuilalt sau cum să-şi aroge meritele.

4.      Traian Băsescu ştie că adversarii politici se descurcă perfect în a-şi da singuri cu stângul în dreptul şi el nu trebuie să facă altceva decât să aştepte momentul oportun pentru a profita de greşelile USL. De exemplu,  lipsa totală de soluţii economice. Bilanţul de 6 luni al guvernării USL este unul foarte, foarte slab din acest punct de vedere: inflaţia a crescut de trei ori în comparaţie cu luna mai, ajungând de la 1,8% la 5,5% ceea ce a şters practic majorarea salarială acordată bugetarilor, acolo unde nu au fost tăiate, absorbţia fondurilor europene este aproape de zero, la fel şi creşterea economică. În aceste condiţii şi mai ales cu un preşedinte care nu intervine, eşecul economic se decontează doar în dreptul Guvernului.

5.      Coagularea ARD. Invariabil, Traian Băsescu este asociat cu PDL. Personalitatea sa politică îi eclipsează orice ar face. Practic, le-a lăsat spaţiu de manevră pentru a se manifesta ca şi forţă politică.

6.      A vrut să evite o nouă suspendare. Scenariu improbabil având în vedere ce s-a întâmplat în această vară, dar după demonstraţia pe care ne-a făcut-o USL în iulie-august, mai e ceva imposibil?

 După mesajul transmis pe Facebook zilele trecute, şeful statului a dat semnalul că va intra în joc. Credeţi că ar fi corectă această mişcare?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *