Am văzut un înger fumând…

Poveştile "de orori şi mistere", care aveau să configureze ulterior literatura gotică universală, au aprins imaginaţia publicului cititor începînd cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea (Horace Walpole, autorul Castelului din Otranto, este considerat a fi creatorul genului), odată cu reînvierea interesului pentru medievalism (unul dintre sensurile cuvîntului englezesc "gothic" fiind chiar cel de "medieval").

Supranaturalul, teroarea sau neobişnuitul, trecute cu mare atenţie prin filtrul literaturii moderne pentru a li se acorda o minimă verosimilitate (puternic contrastantă cu abordările alegorice anterioare), au caracterizat – din acel moment şi pînă în zilele noastre – o specie literară al cărei traseu spectaculos a fost permanent punctat de naşterea unor genii şi de publicarea unor capodopere, asigurîndu-i-se astfel nemurirea. Reunite sub titlul “Dincolo de noapte", cele 12 poveşti gotice româneşti sunt de o frumuseţe stranie, înfricoşătorul nefiind…înfricoşător, ci doar insinuant. Pe alocuri apare chiar un umor subtil, greu de găsit în aceste vremuri deloc “gotice". Un detectiv particular damnat urmărind un ucigaş în serie, călători în timp în vremea lui Jack Spintecătorul, victime ale farmecelor, vizitatori americani la un cimitir străvechi din România, un sat bântuit de lupi şi de legende, un răzbunător înfruntând o corporaţie dubioasă, o casă în care fantomele sunt prizoniere şi victim, o diavoliţă luată prin surprindere de sfârşitul lumii…

Personal, îmi place foarte mult o frază cu care începe una dintre cele 12 povestiri: “Adineauri, la metrou, am văzut un înger fumând"…Metafora este absolută, şi tocmai de aceea reproduc paragraful care o conţine: “Adineauri, la metrou, am văzut un înger fumând. Stătea pe după un stâlp şi trăgea din ţigară cu capul în jos şi cu spatele la mulţime, ca unul care ştie că nu e bine ce face. M-am apropiat de el încetişor. Era aşa cum sunt toţi îngerii, adică frumos de mi se înmuiau genunchii şi luminous până la orbire. Nu m-aş fi aşteptat niciodată să văd aşa ceva în pasaj la Universitate. –Ce faci îngere? De ce fumezi?"…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *