Ambasadorul SUA a spus ceea ce aş fi vrut să aud de la Traian Băsescu

Din punct de vedere al mesajului politic, cred că ceea ce a afirmat preşedintele României este corect. Totuşi, există un subiect economic despre care eu aş fi vrut să aud de mai mult de la şeful statului.
"Avem nevoie de eficientizarea regiilor autonome şi avem nevoie de desfiinţarea clientelismului politic la nivelul desemnărilor pe funcţii la conducerea acestor regii", este singura referire pe care Traian Băsescu a făcut-o la jaful care pare a fi de neoprit în sectorul companiilor de stat. Ştiu că aceste companii sunt în subordinea ministerelor, iar puterea preşedintelui este limitată, dar asta nu cred că diminuează dreptul şefului statului de a se exprima în legătură cu situaţia de acolo. A mai făcut-o, numai că mesajele sale erau mult mai consistente şi mai critice în perioada guvernului Tăriceanu, iar eu personal nu observ decât declaraţii de bune intenţii, nu schimbări efective, din partea cabinetului Boc. În plus, s-ar putea spune ca şi influenţa ambasadorului SUA asupra companiilor naţionale este limitată. Cu toate acestea, Mark Gitenstein a vorbit miercuri pe acest subiect, iar ceea ce a declarat el este exact ceea ce aş fi dorit să aud fie de la Băsescu, fie de la Boc, fie măcar de la liderii opoziţiei. “În prezent, profiturile companiilor de stat sunt prea des direcţionate spre bugetul de stat sau spre buzunarele unor persoane cu relaţii influente. Deşi, evident, este dreptul statului să transfere aceste venituri către bugetul propriu, acest lucru lipseşte companiile de stat de fondurile de care au nevoie pentru a face investiţii şi, în cele din urmă, pentru a genera creştere economică.", a spus Gitenstein. El a mai vorbit despre deciziile proaste sau care sunt rezultat al corupţiei şi a lăudat opoziţia Fondului Proprietatea la înfiinţarea aşa-numiţilor “campioni energetici" sau la donaţia de 400 de milioane pe care Romgaz a făcut-o din profitul propriu către guvernul Boc. “Directorii companiilor trebuie să demonstreze că prioritatea lor este succesul companiei, nu profitul personal", a mai spus Gitenstein. Această ultimă remarcă vine la doar câteva zile după ce consilierul personal al primului-ministru a fost numit preşedinte al consiliului de administraţie al companiei Transelectrica. Personajul respectiv are un CV plin de găuri negre, dar totuşi ne spune că, înainte de a fi consilierul lui Boc, a lucrat la direcţia de informaţii a ministerului de Interne (da, celebra DGIPI despre care Băsescu şi Blaga au spus că făcea poliţie politică), a făcut dreptul la o universitate particoleră şi are un doctorat luat la academia SRI. După doar patru zile de la numire, omul a plecat din fruntea consiliului, dar a rămas simplu membru, alături de alte persoane competente, printre care Gheorghe Seculici, preşedintele organizaţiei PDL din Arad.
Remarcile amabasadorului SUA vin într-un moment în care este clar că PDL nu are de gând să schimbe nimic substanţial în gestionarea companiilor de stat – sunt vreo 760 şi gestionează 11% din PIB-ul României, ne-a spus tot Gitenstein. Procesul de numire al unor manageri privaţi este tergiversat în aşa fel încât el să fie finalizat undeva în pragul alegerilor. Depre privatizarea unor astfel de companii – prin asta înţeleg vânzarea de către stat a pachetului majoritar – nu am mai auzit nimic. În vânzarea pe bursă a unor pachete minoritare eu nu mai cred după ce guvernul a făcut tot posibil ca tranzacţionarea a 10% din Petrom să eşueze.
Nu se va schimba ceva pe termen scurt sau mediu în acest sector pentru ca prea mulţi bani în joc. In PDL am simţit deja o îngrijorare în legătură cu finanţarea viitoarei campanii electorale. Programul USL în domeniul energetic şi influenţa în interiorul acestei alianţe a unor personaje precum Vosganian sau Dan Voiculescu îmi arată că o schimbare a puterii nu va aduce nimic (bun). Presa este în bună măsură cumpărată de mandarinii care au făcut averi imense căpuşând companiile de stat. Cât despre mesajul lui Băsescu, aş spune că mie personal mi se pare că reformarea companiilor de stat îmi pare a fi o sarcină mai dură şi chiar mai importantă decât schimbarea clasei politice.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *