ANTONESCU: UN EȘEC ANTICIPAT PENTRU UNII, O DEZAMĂGIRE VIITOARE PENTRU ALȚII

Orice s-ar zice, cînd nu e enervant, Crin Antonescu e comic. Face exact ce-i reproșa lui Traian Băsescu (asta ar putea fi enervant), doar că nu e deloc Traian Băsescu (ceea ce îl face comic). Dar, înainte să incendieze tuburile catodice ale românilor cu verbiajul său derutant, interimarul a primit delegația FMI la Cotroceni. Acolo a dat proba cea mai elocventă de, iertați-mi vorba grea, prostie. Mă grabesc să precizez că prostia, în accepțiunea acestui text, este confuzia pe care cineva o face între esențial și fenomenal, între lumea lui și lumea largă și, nu în ultimul rînd, între ce vede el și ce văd ceilalți. Un prost, în accepțiunea mea, este acela care nu are altă cale către sine însuși decît prin asumarea subiectivității ca obiectivitate. Este ceea ce face, cu pieptul bombat și freza în vînt, Crin Antonescu. El crede că obsesia lui anti-Băsescu chiar este o problemă națională, el crede că merită să dai foc țării pentru a dobîndi puterea de a numi șeful DNA și șeful Parchetului de pe lîngă Înalta Curte, el crede că această politică a ruperii de oase este cel mai important lucru din lume, mai important decît economia care, idioată fiind, nu îl înțelege și nu îl ascultă pe el, Crin Antonescu – zeul Antenei 3. Asta numesc, timid și intimidat, prostie.

Despre eșecul grandios al acestui om, poate, vom avea vreme să mai vorbim. Rapid, avansez ipoteza unei precipitări de destin pe fondul unui grav derapaj interior. Mai precis, i s-o fi spus din 2008 – 2009 încoace că e un mare om politic, destinat să conducă România, de atîtea ori și de atît de mulți încît chiar a început să creadă. Așa că profesorașul repetent s-a smintit. Cam în acest timp a căzut pe mîna varanului. Acuma, Crin Antonescu are o armată de guri în urma sa. Buluceala insurgentă spre Cotroceni a început. Dar despre toate astea vom mai vorbi, zic, cînd căderea acestui om de paie care se crede om de marmură (ce ridicolă situație!) se va produce. Pînă atunci, notăm, doar, prima sa ieșire publică internațională ca președinte al României.

Da, știu că e penibil, știu că nu vă vine să credeți, dar Crin Antonescu este președinte interimar al României, interimatul său se tot prelungește și, uite-așa, omul a ajuns să se întîlnească ca șef al statului român cu delegația FMI. Am văzut la televizor imagini de la această întîlnire. Halucinant! Adversarii lui Traian Băsescu tot spun de ani de zile că acesta nu arată și nu se comportă prezidențial. O anume lejeritate, o anume spontaneitate și naturalețe îndrăzneață în exprimarea politică internațională a lui Traian Băsescu – altfel perfect coerentă cu stilul intern –, i-au făcut pe mulți dintre cei mai exigenți români să critice acest gen de reprezentare. Că au dreptate sau nu, are puțină importanță. Pur și simplu, mulți români bine educați și pretențioși ar fi vrut un alt stil de reprezentare internațională, mai ”classy”. Mai toți aceștia, surprinzător pentru mine, s-au uitat cu speranțe spre Crin Antonescu în ultimii ani. Li s-a părut că profesorașul gureș e potrivit pentru exigențele lor. Oricine l-a văzut pe Crin Antonescu ieri, în discuția cu FMI, trebuie să admită că mai rău chiar nu se poate. O engleză ezitantă și intimidată, desigur, de Traian Băsescu, susținută de gesturi abundente, un spirit de baltă pe cît de intraductibil pe atît de grav tradus de Crin însuși, mesaje ieșite parcă dintr-o cutie goală de conserve, exact dintre cele care nu interesează pe nimeni dar care în mintea politicianului român trebuie spuse că se spune, un provincialism epatant ca mirosul de transpirație de la subțioara unei țațe încinse de vară într-o piață dintre blocuri și o nesiguranță de elev corigent (dintre cei care zic, la tablă, ”știu să răspund dar nu pot să mă exprim”) au fost trăsăturile prestației lui Crin Antonescu. Acum o spun deschis, pe lîngă ce am văzut că face Traian Băsescu în context similar, chiar așa fără ”clasa” a cărei lipsă i-o reproșează unii, prestația lui Crin Antonescu a fost umilitoare pentru România. Fiți onești, domnilor jurnaliști, și comentați (Sigur, apelul nu se adresează soldaților angajați pe cîmpul de luptă anti-Băsescu, ci jurnaliștilor, cîți or mai fi, pe unde or mai fi). Traian Băsescu își pregătește foarte bine întîlnirile de genul acesta ; Crin Antonescu era picat din lună, vrînd să vorbească despre politica de pe malul Dîmboviței, singura chestie la care pretinde că se pricepe. Se vedea de la o poștă că intermiarul nu pricepe nimic din ceea ce FMI avea de transmis și era incapabil să spună FMI ce așteptau ei să afle. Traian Băsescu stă mereu la subiect. Crin Antonescu nu avea subiect. Patina într-un delir anti-Băsescu, repet, cu totul neinteresant pentru FMI. În fine, Traian Băsescu are opinii și viziune. Criticabile și contestabilă, fără doar și poate. Dar le are, le susține, încearcă să le impună. Dacă nu reușește să le impună, se repliază și caută imediat soluția de compormis. În întîlnirile internaționale, toate!, Traian Băsescu are ceva de spus, un obiectiv de urmărit și variante de compromis. Ieri, cu FMI, Crin Antonescu nu avea nimic. Absolut nimic! Avea, doar, de împletit vorbe. Lipsa lui de engleză, însă, îl oprește să facă în întîlniri internaționale numerele de demagogie amețitoare pe care le face în românește, la Antena 3, de pildă. Cu străinii, dă din mîini, se foiește în fotoliu și îngaimă ceva incorent despre Băsescu.

Știu bine că cei mai mulți dintre susținătorii de bunăcredință ai lui Crin Antonescu sînt dintre cei exasperați de Traian Băsescu și, încă, nu sînt gata să admită că omul lor e un eșec  patetic. Va mai trece ceva timp. Dar îi rog să uzeze de exact aceleași standarde care i-au făcut să nu-l placă pe Băsescu și în privința lui Crin Antonescu. Celor care, ca și mine, au știut sau au intuit de mai mult timp cît de nociv e marele orator pentru prima funcție în statul român, le transmit felicitări. Au dreptate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *