George Vulcanescu

Băieţi deştepţi, băieţi proşti

Tot ce se întâmplă, în ultimul timp, în viaţa politică şi economică are un numitor comun: "băieţii deştepţi". Polticienii şi managerii puterii vor să demonstreze că nu mai există proşti în România sau, oricum, proştii nu sunt în tabăra lor. Insolvenţa Hidroelectrica este doar începutul unei campanii fără precedent, la fel de periculoasă precum campania prin care prostia a fost generalizată doar pentru a evidenţia meritele unui singur "băiat deştept".

Vreme caniculară, atmosferă irespirabilă. Iar eu, captiv într-un taxi fără aer condiţionat, blocat într-un ambuteiaj. Exasperat că nu putea trece de intersecţia aglomerată din cauza celor care îi tot tăiau calea, şoferul răbufneşte: “Aşa mă! Bagă-te şi tu. În ţara asta nu mai există proşti. Toţi sunt deştepţi".

Realitatea este că în această ţară se dă o luptă acerbă pentru recunoaştere, în orice domeniu şi la orice nivel. La şcoală cine are un telefon mobil mai deştept (doar se numesc smartphone) se cheamă că este, şi el, cel mai deştept din clasă. În viaţa de zi cu zi cine are “cea mai bengoasă maşină" este, automat, şi cel mai deştept. În politică se dau deştepţi cei care au mai multe titluri academice, iar conservarea “titlurilor" justifică orice acţiune ulterioară. Într-adevăr, a fi “băiat deştept" nu este invenţia coaliţiei la guvernare, dar pare o noţiune desăvârşită de ea.

Nu ştiu care a fost seva gândirii sintetice a şoferului de taxi, dar pe mine vorba neaoşă m-a cuplat la insolvenţa Hidroelectrica. Modul în care Ministerul Economiei şi Oficiul Participaţiilor Statului (OPSPI) au tranşat chestiunea contractelor bilaterale din energie – celebrele contracte cu “băieţii deştepţi" – demonstrează că nimeni nu mai vrea să fie prost în România (ceea ce s-a întâmplat în războiul dintre “palate" nu poate fi doar o coincidenţă).

Din dorinţa de a traduce mai exact expresia “under a new management" şi pentru cei care refuzau renegocierea contractelor incriminate de FMI şi Uniunea Europeană, consiliul de administraţie al Hidroelectrica a lărgit, peste noapte, aria de cuprindere a sintagmei “băieţi deştepţi". Impunerea insolvenţei celui mai mare producător de energie electrică a statuat o nouă ordine în relaţia stat-privat în România. Pentru noua conducere a Ministerului Economiei nu a contat faptul că, în acest caz, sintagma “băieţi deştepţi" este doar definiţia dată de presă neputinţei autorităţilor de a desface ceea ce, tot ele, au legat. Însă, aşa cum stau lucrurile, noii administratori ai Hidroelectrica nu lasă impresia că au şi reuşit să se poziţioneze de partea cealaltă a…barajului.
Buna credinţă a factorilor decizionali este infirmată pe zi ce trece. Această operaţiune fără precedent, tinde să transforme o parodie într-o dramă.

Toate acţiunile întreprinse, de la momentul desemnării administratorului judiciar încoace, nu fac decât să confirme pripeala noilor "băieţi deştepţi" din clădirea situată peste drum de Academia Română. După ce s-au străduit să arate că perla coroanei este un fals, acum, reprezentanţii statului dau înapoi, mai dihai decât depunctează agenţiile de rating o ţară aflată în dificultate. Devine tot mai evident că pierderile înregistrate de Hidroelectrica din cauza contractelor cu firmele de apartament nu acoperă gaura colosală din conturile unei societăţi comerciale cu active de trei miliarde de euro. Şi nici nu justifică ultima decizie. Cei care au cumpărat cu discount cea mai ieftină energie electrică din piaţă nu pot fi singurii vinovaţi. Aici se poate vorbi de un management penal. Să fie aceasta explicaţia pentru care insolvenţa a fost cerută de către companie? Pentru că, în primul rând, astfel este exonerat managementul de plata daunelor? În situaţia în care un creditor ar fi solicitat primul insolvenţa, conducerea producătorului hidro devenea bună de plată. Nu am sesizat în 20 de ani ca vreun mare şef de mare companie de stat să se fi panicat din cauza rezultatelor slabe ale companiei conduse de el. Altundeva ar trebui căutată explicaţia “gestului" fără precedent al administratorilor companiei.

De la momentul intrării în insolvenţă, şefii ministerului şi ai Hidroelectrica, nu au contenit să dea tot felul de asigurări care pun sub semnul întrebării corectitudinea soluţiei alese pentru curăţarea bilanţului companiei. Faptul că dau declaraţii peste umărul administratorului judiciar este doar o dovadă a “independenţei" administratorului judiciar.

La fiecare reacţie a celor ce ar putea avea de suferit, dacă insolvenţa şi-ar urma parcursul legal, se răspunde cu mesaje liniştitoare. A retrogradat Moody’s cu patru trepte ratingul Hidroelectrica; au ieşit, imediat, în faţă oficialii şi au declarat că activitatea companiei va continua astfel încât să fie evitate consecinţele anticipate de agenţie. A scăzut ratingul BRD, unul dintre creditorii cei mai importanţi; au ieşit din nou în faţă oficialii şi au anuţat efectuarea unei plăţi de 2,6 milioane euro către o singură entitate, posibil BRD.

Insolvenţa Hidroelectrica a obligat creditorii la provizionarea împrumuturilor. Plata la timp a ratelor nu poate compensa, însă, pierderile băncilor. Ratinguri mai mici şi provizioane înseamnă costuri de finanţare mai mari şi, implicit, profituri mai mici. Totodată şi încasări bugetare substanţial diminuate. Cu profituri schilodite, băncile străine şi-au redus deja masiv expunerea pe România. Dacă s-a dorit o finanţare mai scăzută a economiei şi o creştere a costului la care se împrumută statul, s-a rezolvat! Devine neclar doar un “amănunt". Pe ce se bazează promisiunile de noi locuri de muncă şi certitudinile unor venituri suplimentare la buget?

Simplu, pe credibilitatea celor care susţin că nici o altă companie cu capital majoritar de stat nu va mai intra în insolvenţă anul acesta!!! Pasămite mediul privat nu ar trebui să se îndoiască de capacitatea autorităţilor de a eficientiza economia. Privatizarea managementului companiilor de stat este una dintre soluţiile convenite cu FMI. Dar argumentul forte se axează pe resuscitarea parteneriatului public privat. Suficient de convingător, dar cu o condiţie: să se mai uite vreun investitor serios la România, în viitorul apropiat!

Există o singură consecinţă realmente pozitivă a acestei insolvenţe - cu condiţia ca datele prezentate în instanţă să nu fi fost un bluf. Procedura a ferit Bursa de Valori Bucureşti de cea mai mare ţeapă de la reluarea activităţii instituţiei, în 1995 . Doar întâmplarea a făcut ca România să fie scutită de un “eveniment" cu mare ecou internaţional.

Un alt lucru bun al intrării în insolvenţă ar mai fi putut fi restructurarea din temelii a companiei şi implict o revizuire a preţului Megawattului produs de Hidroelectrica. Pierderile uriaşe ar trebui, teoretic, să impună şi o analiză a tuturor contractelor; inclusiv a celor de finanţare cu băncile, cu furnizorii sau relaţia cu puiul Hidroserv. Firma deţinută 100% de către Hidroelectrica este un fel de Petromservice care nu a intrat, din câte se cunoaşte, în atenţia vreunui afacerist local. Poate şi pentru că e o afacere de zece ori mai mică, cel puţin din perspectiva numărului de salariaţi. Peste 2.500 de oameni, jumătate din cât are compania mamă, prestează servicii de întreţinere şi reparaţii repartizate pe opt filiale. Confruntaţi cu reacţia ostilă a sindicatului Hidrosind, oficialii din Calea Victoriei s-au grăbit să asigure cei 8.500 de angajaţi că nu vor fi vândute active şi nici nu se va umbla la salarii. Deci nici intenţia de restructurare a companiei, nici măcar mascată de insolvenţă, nu ar fi justificat o procedură inimaginabilă cu o lună în urmă.

Dacă nimic nu impunea o astfel de soluţie, de ce a mai fost adoptată ? De ce nu a fost aşteptat rezultatul anchetelor deschise de Comisia Uniunii Europene care urmează să stabilească sumele ce vor trebui returnate societăţii de către “băieţii deştepţi" originali?
Pentru că insolvenţa trebuia să rezolve urgent două probleme. Una de imagine şi o alta de eficienţă. Eficienţa se referă, din păcate, doar la calea cea mai scurtă de a-i readuce pe "băieţii deştepţi" la masa “negocierilor". Aceştia refuzaseră anterior să se lase înduplecaţi să-şi diminueze semnificativ din câştiguri. Am aflat abia acum că aveau un argument solid: din banii lor fuseseră constituite gajurile pentru împrumuturile la bănci - bani pe care îi făcuseră tot din contractele cu Hidroelectrica. După ce “băieţilor deştepţi" le vor fi impuse sancţiunile dictate de Comisia Europeană, adio “mai dai tu, mai las eu".

Surprinzătoarea intrare benevolă în insolvenţă a marelui producător de energie electrică, Hidroelectrica, este doar una din soluţiile de inspiraţie politică. La orizontul sfârşitului de an se profilează una din cele mai costisitoare campanii electorale de după 1990. Trei consultări ale electoratului reprezintă costuri mari care trebuie acoperite de undeva. De asta “negocierile" ar fi trebuit duse până la capăt. Dacă, în final operaţiunea “insolvenţa Hidroelectrica" a luat o turnură neaşteptată este pentru că “noii băieţi deştepţi" nu şi-au făcut bine temele înainte de a înainta instanţei cererea insolvenţei. Sau se alătură şi procedeul acesta din strategiei colegilor parlamentari, de a scapa de gândaci dând foc la casă.

Deprecierea accentuată a cursului de schimb al leului faţă de euro este o dovadă că, atunci când “scopul scuză mijloacele", devine valabilă şi teoria “unde dai şi unde crapă". Dovada? Hidroelectrica a solicitat ANRE să aprobe creşterea cu 74% a preţului de vânzare a energiei reglementate de la 72 lei la cel puţin 125 lei/ MWh! Dacă voiaţi să ştiţi cine sunt proştii din titlu, ultima veste despre Hidroelectrica include răspunsul!

Spune-ti parerea!

blog comments powered by Disqus