Claudiu Serban

Capitalism de succes la Beijing

Şoferul fumează, scuipă vârtos din fundul plămânilor şi se joacă non-stop cu butonul de volum al ra­dioului. Suntem într-un taxi din Beijing şi ne îndreptăm către hotel după ce am părăsit cu greu aeroportul gigantic şi în mare parte pustiu.

Deasupra noastră, smogul este mai rău decât poate fi închipuit. Cerul pur şi simplu nu se vede din cauza norului gros de praf care acoperă capitala în orice zi fără vânt puternic. Aveam să aflăm mai târziu că există un plan şi pentru a rezolva această problemă. Specialiştii chinezi au calculat că dacă ar face o gaură mare într-unul din munţii care înconjoară oraşul, aerul ar circula mai uşor, şi smogul s-ar risipi. Dar asta rămâne, probabil, pentru mandatul noului preşedinte care se va instala la putere la sfârşitul anului.

Lucrurile par să meargă bine până acum pentru marele imperiu de la Răsărit. De curând, premierul Wen Jiabao a dat o fugă până în Suedia, unde Zhejiang Geely Holding Group deţine fabrica şi marca Volvo pe care a cumpărat-o în 2010 de la Ford. Afacerile sunt "in very good shape“, a declarat Wen cu zâmbetul pe buze. Are şi motive, de vreme ce vânzările mărcii suedeze au totalizat 100.881 de vehicule numai pe piaţa chinezească, în creştere cu 24,2% faţă de anul precedent. Nu este singurul domeniu în care chinezii bat record după record.

Industria cinematografică raportează succese chiar şi mai impresionante. Cu ocazia festivalului internaţional de film de la Beijing (motivul vizitei noastre), capul de afiş a fost regizorul multimilionar James Cameron, iar omul nu s-a sfiit să aducă omagii după omagii filmului chinez în toate conferinţele de presă. Explicabil, dacă luăm în calcul că box-office-ul chinez este al doilea după cel din America de Nord, cu încasări de 200 milioane de dolari în 2011. Singur, Titanic 3D al lui Cameron a făcut 79 milioane dolari în China după premiera din 10 aprilie.

Iar numărul de ecrane cinematografice cu proiectoare digitale de ultimă generaţie, capabile să proiecteze 3D (10.000 în prezent) creşte solid cu un număr de 8 în fiecare zi! În plus, guvernul chinez tocmai a dispus creşterea numărului de filme care pot fi arătate poporului, de la 20 la 34 pe an. Iar partea din venituri cuvenite producătorilor străini a crescut de la 13% la 25%! Faceţi calculele şi veţi vedea despre ce bani vorbim.

Este adevărat că există aici multe clădiri goale şi autostrăzi care duc către nicăieri. Dar chinezii au întotdeauna un plan şi se pare că se ţin de el. Au rezolvat bula imobiliară prin limitarea numărului de locuinţe ce pot fi deţinute de o singură persoană şi nu ar fi de mirare să construiască oraşe la capătul autostrăzilor care duc acum în pustiu. De locuitori, nu duc lipsă.

Oportunităţi pentru România se găsesc aici la tot pasul. Dar bariera culturală pare încă prea înal­tă pentru noi. Poate spargem gheaţa cu coproducţia semnată de Bobby Păunescu, lansată cu ocazia festivalului. Un film poate fi un început bun pentru drumul care să transforme "prietenia româno-chineză“ dintr-un şablon trist într-o realitate prosperă.

Spune-ti parerea!

blog comments powered by Disqus