Horia Tabacu

Cum erau vrăjitoarele de altădată. Incognito prin ‘84

Pe la mijlocul anilor ’80 am fost şi eu la vrăjitoare în calitate de reporter la ziarul “Informaţia Bucureştiului". Ei nu i-am spus decât mult mai târziu cine eram. Şi atunci, prin Bucureşti, lumea era revoltată în legătură cu escrocheriile vrăjitoarelor.

În loc de euro acestea primeau lănţişoare, nesuri, săpunuri Rexona, ţigări Kent…Acesta este motivul pentru care m-am dus.
Am stabilit cu un ofiţer de Miliţie detaliile operaţiunii. Mi s-au dat 500 de lei, pe care s-a scris cu cerneală simpatică mită. 500 de lei de atunci aveau cam aceeaşi valoare ca şi astăzi. Miliţia mă însoţea de departe, în localitatea Brăneşti, din apropierea Bucureştiului. Unde aflasem eu adresa unei ghicitoare celebre.

Urma doar să fiu convingător. De mic am avut prieteni actori. Am aflat că glandele lacrimale sunt undeva în partea de sus a pleoapelor. Dacă masezi locul respectiv sunt foarte mari şanse să îţi curgă lacrimi. Aşa fac ei la filmări şi în unele spectacole.

Nu am nimerit la ghicitoarea unde doream să ajung. Miliţia m-a pierdut o vreme, din ochi. Am ajuns la alta. La fel sau mai celebră decât cea unde doream eu să merg. Am intrat într-o încăpere fără mobilă. Pe pereţi erau zugrăvite stele şi raţe de culoare galbenă pe un fond albastru.

Aveam cam 30 de ani. Nu emanam nefericire, dar am încercat. Am început să plâng, după pregătirea prealabilă. I-am spus că soţia mă părăsise pentru un student de culoare cu Peugeot cu 12-B. Şi că plecase cu el la mare.
S-a gândit şi mi-a spus că soacra îmi făcuse vrăji. Eu plângeam. Pentru a rupe vrăjile şi pentru descântec mama vrăjitoarei, despre care mi-a spus că are cam 100 de ani, va sta cu părul despletit 19 nopţi în gârla de la marginea satului. Începutul descântecului m-a costat cam 400 de lei. M-a întrebat dacă am bani. Printre lacrimi i-am zis că dau orice numai să se întoarcă. Mi-a mai dat multe indicaţii , pentru următoarele zile. Să-I aduc fire de păr din diferitele porţiuni ale corpului meu, să stau pe coji de nuci… Urma să vin din două în două zile. Nu am mai venit. Mai ales că nu eram însurat şi nu mă părăsise nimeni. Miliţia a recuperat banii. I-a dat o amendă simbolică.

Iată, au trecut 28 de ani, aproape, de atunci. Sunt aproape sigur că fata acelei vrăjitoare este tot acolo. Miliţia s-a mai schimbat, oricum nu mai are acelaşi nume. Şi noi, ziariştii cam la fel

Spune-ti parerea!

blog comments powered by Disqus