George Vulcanescu

Leul mârâie la Ponta

În schimbul de amabilităţi cu echipa Fondului Monetar Internaţional, premierul desemnat Victor Ponta s-a trezit luat peste picior de cine s-ar fi putut aştepta mai puţin: de leu.

Titlurile apocaliptice au abundat în cursul zilei de ieri. "Dezastru: leul se prăbuşeşte". "Ratele cresc dramatic". "Leul pierde puternic teren în faţa euro". "Record istoric. Cel mai slab curs al leului în raport cu euro". Aceasta este primirea făcută de moneda naţională celui care acum îşi construieşte echipa guvernamentală cu care intenţionează să îşi prelungească, în avans, mandatul de premier.

Tocmai cele şase luni pe care vrea să le câştige în folosul rezultatelor alegerilor viitoare îi joacă feste acum, într-un mod neaşteptat, lui Victor Ponta. De ce neaşteptat? În primul rând pentru că desemnarea noului premier ar fi trebuit să limpezească apele şi nu să le tulbure. Cel puţin asta ar fi fost de aşteptat după mai bine de un an de convulsii la nivelul stabilităţii politice şi sociale din România. Afirmaţiile că schimbarea conducerii executive a ţării ar fi indus instabilitate politică şi implicit economică nu mai era o teorie valabilă, la momentul moţiunii de cenzură. În realitate, instabilitatea politică era instaurată fără leac. Medicina tradiţională, "lipitori" care să provoace hemoragii controlate nu mai avea darul să detensioneze presiunea politică şi chiar socială. Schimbarea repetată a membrilor guvernului care a culminat cu modificarea numelui întregului cabinet, în primăvară, nu mai putea duce actul de guvernare a coaliţiei la putere până la linia de demarcare dintre două legislaturi.
Din această perspectivă ar fi fost de aşteptat ca leul să primească cu bucurie schimbarea. Şi nu să îşi arate colţii strepeziţi de atâta aguridă ce i se serveşte de când se tot insistă declarativ pe trecerea la euro, din 2015. Atenţie, lucrurile nu sunt nici pe departe atât de dramatice. Deprecierea de ieri faţă de vineri, când s-a înregistrat cel mai bun curs al săptămânii trecute, este de 0,5%. Cu alte cuvinte, cineva care are o rată de 200 de euro şi salariu în lei va avea de plătit cu un euro în plus peste o lună. Deci situaţia nu este atât de catastrofică.

Se găseşte totuşi ceva în noul meniu pregătit de Victor Ponta ce nu i-a fost pe plac leului. Un remember al declaraţiilor sale de vineri încoace scoate în evidenţă un citat: "Sunt convins că vom putea, în aceste şase luni, să facem ceea ce românii aşteaptă de la noi.". Este evident ce aşteaptă românii, aşa cum este evident că domnul Ponta va face tot posibilul să îşi ţină promisiunea, având în vedere că de extemporalul prezent depinde media de la alegeri.
Dacă gândirea economică a noului guvern va fi tot una secvenţială, cu repere pe termen scurt, este anulată din start perspectiva. Ponta ar trebui să ştie că nu mai are acelaşi tip de presiuni ca guvernul precedent. Terenul a fost desţelenit în ultimii trei ani. Cu multe greşeli care trebuie corectate. Pentru a evita să nu fie înlocuită o greşeală cu o alta este suficient ca premierul desemnat să se bucure mai puţin de şansa nesperată şi să nu mai apese pe pedala populistă.

O astfel de greşeală este ca odată ajuns la guvernare să-ţi faci campanie electorală cu cheltuieli de peste 1% din PIB (cât ar însuma acoperirea măsurilor compensatorii precum majorarea salariilor bugetarilor şi returnarea banilor pensionarilor impozitaţi, incorect). Chiar dacă bugetul permite. Surplusul financiar cu care ne mândrim, (ca să îl parafrazez pe ministrul demis al finanţelor) este o capcană. Risipirea veniturilor bugetare prin "compensaţii" sociale, fară garanţia unor încasări constante, superioare cheltuielor bugetare, s-a dovedit a fi doar reţeta de succes a împrumutătorilor României. Refacerea încrederii în actul de guvernare, în şase luni, costă mult mai puţin de 1% din PIB. Speranţa este gratis, doar nefericirea costă!

Acest guvern are teoretic ocazia să fie primul care va avea o titulatură nemodificată timp de patru ani şi jumătate. Dar pentru a obţine această performanţă nu trebuie să ajungă să îşi susţină credibilitatea doar pe rezultatele expertizelor FMI. Aşa a cum a făcut, programatic, Guvernul Boc.
Este adevărat că, dacă deprecierea leului, de luni, nu a fost dramatică, acest fapt se datorează acordului cu FMI. Dar de acest acord sunt legate şi multe dintre deciziile nepopulare pe care şi-a construit platforma electorală alianţa care stă să vină la putere. E timpul ca resursa de credibilitate să fie una internă. Pot oare să fie credibili guvernanţii români şi altfel decât prin deficit bugetar exagerat şi inflaţie? Şi, evident, fără FMI?

România nu mai poate şi nu mai trebuie să funcţioneze pe baza credibilităţii pe care o dă guvernului un acord de împrumut extern!

Spune-ti parerea!

blog comments powered by Disqus