George Vulcanescu

Leul nu se ţine de poante

Prin evoluţia cursului de schimb, numărul victimelor colaterale generate de disputa politică a crescut la un nivel de la care recuperarea pierderilor devine imposibilă pe termen scurt.

Bomba atomică politică menită să scurteze costurile războiului dintre coaliţia guvernamentală şi preşedinţie a creat o undă de şoc resimţită de întreaga economie. Cuantificată, pierderea totală, directă, prin curs, şi indirectă prin scumpirea finanţării statului, ar fi de 2 miliarde de euro. Sunt semne serioase de întrebare că, pentru recuperarea pierderilor, s-a mizat pe alt scenariu în afara celui al efectului simplei conversii de gânduri şi simţiri emanate de la Cotroceni. Devine evident că regia pulverizării fostului ocupant al tronului de la Cotroceni nu a ţinut cont de pierderile colaterale. Acestea se amplifică cu fiecare nouă zi în care coloratura politică a conducerii ţării continuă să imite curcubeul.
Dacă deprecierea cu aproape 2% de săptămâna trecută fi fost cauzată doar de speculatorii de pe piaţa valutară, cursul ar trebui să se calmeze deja. A da vina pe speculatori oricum este un non sens. Aceştia sunt doar hârtia de turnesol care indică derapajele dintr-o economie, indiferent din ce direcţie vin. În mod normal, variaţiile cursului ar trebui să îi oblige adminstratorii ţării la o reacţie cât mai rapidă de corectare a debalansărilor. Dar ar trebui să apeleze şi la altceva decât mecanismele monetare ale BNR.
De la 1 ianuarie până vineri leul a pierdut 4,5%. Luni, 9 iulie, moneda naţională a mai pierdut un sfert de punct procentual (recuperarea de marţi s-a dovedit excepţia care confirmă regula, pentru că scăderile din zilele următoare au readus cursul la minimul istoric).
Plasând evoluţia cursului în coordonatele evenimentelor politice, am fixat data de referinţă la 27 aprilie. Aceasta este ziua care a marcat dispariţia ultimul guvern aliat al preşedinteleui suspendat. De la mometul moţiunii de cenzură, până luni, 9 iulie leul a pierdut…3,5% !

Pentru cei care riscă să plaseze România într-un tip de autism total faţă de ceea ce se întâmplă pe plan extern, criza din Grecia a fost “scuza" perfectă. Dar, criza din Grecia nu a lovit atât de puternic leul, pe cât a făcut-o instabilitatea politică internă. După consumarea episodului alegerilor din statul elen până şi veşnica comparaţie cu zlotul polonez nu este de nici folos. După deprecierea firească, în contextul dat, zlotul s-a întărit puternic. De la 1 ianuarie moneda poloneză s-a întărit cu 5.5%, iar, în raport cu 27 aprilile, variaţia este zero. Evident că în aceste condiţii, în 2012, zlotul s-a apreciat uşor şi faţă de dolarul american. Cautând să cauţioneze reculul monedei naţionale se mai ignoră o evidenţă. Deprecierea leului faţă de euro s-a înregistrat în ciuda intervenţiilor BNR de temepreare a deprecierii. Guvernatorul susţine că banii pentru susţinerea cursului a aparţinut exclusiv Ministerului Finanţelor şi că nu s-a apelat la rezerva valutară. Şi atunci FMI-ul de ce se arată îngrijorat de perspectiva reducerii rezervei? Pentru că experţii FMI s-au mai confruntat, anterior, cu tentaţia puternică politicului de a dicta BNR intervenţiile în sprijinul leului. Măcar dacă s-ar înţelege că folosirea rezervei valutare pentru estomparea “vârfurilor de sarcină" de pe piaţa valutară este o soluţie temporară şi foarte costisitoare. Leii care intră în piaţă, după vânzarea masivă de valută, trebuie şi retraşi. Iar această operaţiune, scumpă, se numeşte sterilizare. Scade profitul BNR scad şi sumele vărsate la bugetul statului. De aceea Banca Naţională nu poate juca, pe termen lung, rolul de mediator al antagonismelor din economie. Şi cu atât mai mult derapajele cauzate de disputele politice prelungite.

Unde mai pui că dolarul este complet liber să zburde. Într-o singură zi, luni 9 iulie, dolarul a sărit cu mai mult de 1%. “Suspendarea" a venit într-un moment în care leul pierduse în faţa dolarului 10% faţă de 1 ianuarie. Coincidenţa nefericită a făcut ca, faţă de 27 aprilie, deprecierea să depăşească 11%. Prăbuşirea este de-a dreptul şocantă dacă termenul de referinţă este devansat cu 12 luni. Faţă de 1 ianuarie 2011, scăderea puterii monedei naţionale în raport cu dolarul este 15% (în aceeaşi perioadă, declinul faţă de francul elveţian a fost de doar 10%). Spaima de francul elveţian devine ridicolă prin comparaţie cu efectele dramatice ale deprecierii în raport cu dolarul (preţurile medicamentelor, combustibililor, gazului, metalelor preţioase etc, sunt raportate la dolar). Sunt curios în cât timp va reapărea ideea de a cere BNR să influenţeze cursul dolarului aşa cum face cu euro. Astăzi, când economia politică a luat locul politicilor economice, totul pare, din nou, posibil!

Un alt aspect greu de gestionat, în contextul actual, este faptul că anul acesta a apărut o inversare de tendinţă în viteza de creştere a inflaţiei în raport cu cursul leu/euro. România a traversat criza, o bună perioadă de timp, ţinând cursul jos, dar într-un mediu inflaţionist. De fapt, cursul a fost pârghia prin care a fost înfrânată inflaţia. În permanenţă, deprecierea faţă de euro s-a situat sub rata inflaţiei. De anul acesta evoluţiile s-au inversat. Cursul a luat-o razna, iar inflaţia s-a domolit la nivele neverosimil de mici, plasându-ne pe locuri fruntaşe în Europa. Deşarte motive de satisfacţie. Inflaţia va lua din nou urma cursului! Este edificator faptul că, stimulată de scumpirea serviciilor, inflaţia anuală a urcat în iunie de la 1,79% la 2,04%!!Va fi cu atât mai dificil de controlat puseul inflaţionist când se vor fi făcut simţite scumpirile la energia electrică, din luna iulie. Chiar dacă intervenţia în forţă pe curs ar fi posibilă şi nu este soluţia indicată. Pentru că loveşte exporturile noastre inflexibile.
Nu spun că politica este o joacă şi îi las pe colegii mei de breaslă, mai avizaţi, să se pronunţe asupra tipului de “armament" folosit în blitzkrieg-ul preluării controlului ţării (de nu s-ar transforma în Asediul Leningradului!) Tot ce pot spune este că nici leul nu se ţine de poante, iar recuperarea pierderilor nu va fi nici uşoară, nici rapidă. În balastul care a accentuat deprecierea cursului trage puternic şi insolvenţa neaşteptată şi inoportună a Hidroelectrica. O modificare a codului muncii sau o majorare a impozitelor pe salarii pentru a compensa apropiata diminuare a TVA, ar fi tot ce mai lipseşte acum economiei şi leului. În definitiv, despre ce predictibilitate se mai poate vorbi în România, când, în loc de două campanii electorale, programate în 2012, vor fi patru?

Luni, 16 aprilie, BNR a calculat un nou minim record pentru cursul leu/euro - 4,5571 si leu/dolar 3,7399!!

Spune-ti parerea!

blog comments powered by Disqus