Claudiu Serban

Licuricii vechi şi noi ai lui Băsescu

Agricultură, infrastructură şi energie - a numit Traian Băsescu cele trei priorităţi strategice ale României pentru următorii zece ani. Este vorba despre priorităţile economice la care şeful statului a făcut referire, pe lângă alte chestiuni care nu fac obiectul prezentului material.(Să spunem doar că planurile lui Băsescu includ moneda euro, poziţie care se află în totală antiteză cu părerile faimosului om de afaceri Patriciu.)

Ce este important în enumerarea celor trei domenii cu care am început articolul este faptul că - pentru prima oară după celebrele "NATO şi UE“ - ne propunem nişte obiective strategice pentru următorii zece ani. Lucru de care avem nevoie ca de aer dacă vrem să ajungem sub scut, şi nu pe scut, la capătul bătăliei care stă să înceapă. Nu mă refer aici la lupta politică internă, ci la cea de pe scena internaţională.

Ultimele veşti din Europa ne dau de înţeles că pericolul unei noi crize, sau, mai bine zis, al ieşirii celei vechi de sub preşul sub care au încercat să o îngroape liderii politici este iminent. Germania nu reuşeşte să se împrumute cât şi-a dorit, Portugalia este retrogradată, Italia pregăteşte măsuri dure de austeritate care au costat deja capul fantezistului Berlusconi.

Urmează o perioadă grea, în care singura "rezolvare“ este ajustarea negativă a nivelului de trai al cetăţenilor UE. Ceea ce înseamnă că puternicii vor încerca să plătească cât mai puţin, transferând nota de plată cât vor putea de mult către cei slabi. Să nu ne facem iluzii, spiritul dreptăţii şi echităţii sociale nu a guvernat niciodată politica internaţională! Dimpotrivă, acum, când politica externă se face cu mâna strânsă pe robinetul de gaz, banii dictează. Iar acest lucru surprinde maşina românească în mijlocul drumului, cu canistrele aproape goale şi fără bani de benzină.

Recent, am avut ocazia să moderez un panel din conferinţa organizată de Forum Invest pe teme de energie. Vorbitorii au fost Luca D’Agnese de la Enel, Mişu Negriţoiu de la ING Bank şi Greg Konieczny de la Fondul Proprietatea; toţi au vorbit despre faptul că ţara noastră are nevoie de două chestiuni esenţiale pentru viitorul industriei energetice: investiţii mari (bani pe care deocamdată nu-i avem) şi rentabilizarea activităţilor. Acestea nu vor putea fi realizate decât cu planuri strategice pe termen lung, fiindcă schimbarea structurii alimentării cu energie nu poate fi realizată decât în urma unor proiecte ce durează mai mult decât un ciclu electoral.

Ar fi bine ca politicienii de pe malul Dâmboviţei să se pună de acord asupra unor priorităţi precum cele enunţate de şeful statului. Chestiuni care să nu facă obiectul unor schimbări în funcţie de alternanţa la putere. Şi, poate, să îndrăznească să pună deschis problema unei schimbări de atitudine faţă de Rusia, după modelul german. Ne place sau nu, în următorii ani vom plăti factura la gaz către ţara lui Putin, iar ţara nu va putea fi independentă energetic în condiţiile în care proiectul Nabucco este doar pe hârtie, reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă au nevoie masivă de finanţare, iar energia verde numără multe proiecte de producţie risipite geografic, dar nu şi reţeaua de transport care să aducă waţii la consumatori. Cu alte cuvinte, poate n-ar fi rău să reevaluăm mărimea licuricilor.


Spune-ti parerea!

blog comments powered by Disqus