Claudiu Serban

Mă numesc Ungureanu. Mihai Răzvan Ungureanu

La Bucureşti sunt -10 grade Celsius şi un guvern nou. Cam astea sunt noutăţile interesante din România pentru capitalele financiare ale lumii. Sigur, faptul că noul premier a fost racolat din fruntea Serviciului de Informaţii Externe este o picanterie incitantă pentru cetăţenii civilizaţiei occidentale, demnă de o glumă în timpul ceaiului de la ora 5. Pentru ai noştri, Mihai Răzvan Ungureanu este un tânăr inteligent, educat, cu discurs coerent şi faţă de tocilar.

Portretul Domniei Sale inspiră încredere, mai ales că pare desprins din cu totul alt registru decât cel al politicienilor dâmboviţeni care îşi fac veacul pe platourile televiziunilor de ştiri şi adună ore de emisie mai ceva decât celebra Sânziana sau inegalabila Crudutza.

Şi totuşi, ca să citez The Economist, avem "un guvern nou şi multe probleme vechi“. O recentă vizită la Londra pentru semnarea contractului de parteneriat în exclusivitate pentru ţara noastră între Capital şi respectata publicaţie economică sus-menţionată mi-a prilejuit o conversaţie cu Edward Lucas, editorul secţiei International şi bun cunoscător al Europei de Est. După ce m-a anunţat - cu un surâs uşor sarcastic pe buze - că ştie cine este noul premier al României şi de unde provine acesta, omul a început să-mi explice cum se vede România prin ochii investitorilor. Marea noastră şansă este că am ieşit de ceva vreme din plutonul "ţărilor-problemă“. Grecia ţine capul de afiş, urmată îndeaproape de Portugalia pe lista neagră a finanţelor internaţionale. În plus, în blocul fostelor ţări comuniste, campioana eşecurilor economice este de ceva timp Ungaria, unde guvernarea lui Orban a reuşit să irite majoritatea mânuitorilor de bani din Occident.

Altfel spus, am reuşit în ultimii ani să evităm clasarea în coada listei europene în ceea ce priveşte economia. Pe de altă parte, însă, ne cam lipsesc poveştile de succes. Nu excelăm la nimic, nici din punctul de vedere al atractivităţii mediului de afaceri, nici din cel al performanţei. Ne lipsesc "campionii regionali“, acele companii româneşti care să reuşească să joace un rol important în dinamica europeană. Altfel spus, nu avem niciun capitalist de succes care să mişte cât de puţin acul interesului european către afacerile româneşti. Nu avem infrastructură (imaginaţi-vă un oarecare investitor european ajuns din întâmplare în "Trenul Groazei“ rămas 50 de ore în mijloc de Bărăgan), populaţia scade încontinuu, jumătate din ţară trăieşte în mediul rural la limita subzistenţei, iar numărul asistaţilor sociali îl egalează pe cel al oamenilor care muncesc oficial.

Cam asta este, în puţine cuvinte, România în care s-a aşezat pe scaunul de pilot Mihai Răzvan Ungureanu. Să sperăm că, odată cu factura la întreţinere după săptămânile acestea de iarnă grea, vor veni şi câteva măsuri concrete de redresare economică. Poate nu ar fi rău să începem cu stimularea muncii prin reducerea CAS. Ar fi o măsură benefică, pentru mediul privat şi pentru întreprinderile de stat, deopotrivă. Sunt sigur că s-ar bucura chiar şi foştii colegi din breasla lui 007.

Spune-ti parerea!

blog comments powered by Disqus