Aceste evenimente nu fac altceva decât să demonstreze că asistăm nu doar la nişte simple demonstraţii anti-putere, ci la proteste organizate împotriva sistemului politic. Chiar şi Dan Diaconescu, perceput ca fiind " pe val" în această perioadă şi cu un discurs anti-sistem, a avut parte de o primire la fel de "călduroasă" ca cea a lui Ludovic Orban. În ciuda protestelor, liderii Opoziţiei se pare că nu reuşesc să se transforme în ochii electoratului, într-o alternativă. Din perspectiva alegătorilor, în loc să fie ceilalţi, "mai buni", ei sunt de fapt aceeaşi, "la fel".

"Pentru propria consolare, am căutat măcar un icnet de sprijin în favoarea partidelor din opoziţie. În furia dezlănţuită (...)am găsit mai degrabă sloganuri care puneau semnul egal între toate partidele", scria ieri, deputatul PNL, Adriana Săftoiu. În acest context, întrebarea este: de ce nu poate deci,opoziţia să strângă suportul popular de care are nevoie?

Prima explicaţie ar fi încrederea scăzută în clasa politică. După acest scenariu, Ponta şi Antonescu sunt victime colaterale. O să vă citez doar cel mai recent sondaj dat publicităţii, conform căruia doar 10% dintre români mai au încredere în politică şi 52% nu sunt interesaţi de acest domeniu. Mai mult, la capitolul încredere în personalităţi politice, pe locul 1 se află guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, în timp ce politicieni precum Victor Ponta, Crin Antonescu, Traian Băsescu, au cote de încredere pe cât de apropiate, pe atât de scăzute.

Apoi trebuie luat în seamă că nici Victor Ponta, nici Crin Antonescu nu sunt personaje apărute de ieri, de azi. Pe Victor Ponta, electoratul îl ştie de pe vremea când conducea TSD şi apoi din postura sa de ministru, dar indiscutabil a fost în prim-planul politicii social-democrate în ultimii ani, la ultimele alegeri fiind purtătorul de cuvânt al lui Mircea Geoană.

Crin Antonescu este cunoscut încă de pe vremea guvernării CDR şi nu cred că a ratat vreun mandat de parlamentar, din 1992 până azi trecând prin mai multe partide. De remarcat şi faptul că în cazul lui Victor Ponta, acesta are o cotă de încredere de 23%, fiind plasat sub media partidului pe care îl conduce. În astfel de situaţii tensionate, pentru a se impune, orice partid are nevoie de un tip de lider locomotivă, care să capteze interesul electoratului. Crin Antonescu stă mai bine la acest capitol, aflându-se la acelaşi nivel sau puţin deasupra intenţiei de vot a PNL, dar nu suficient de bine.

Ce vreau să remarc este faptul că ceea ce se aude din stradă, dincolo de respingerea actualelor partide, este necesitatea chemării, formării,construcţiei unor noi forţe politice. Având în vedere cât de mari sunt nemulţumirile faţă de actorii politici convenţionali, plaja pe care o pot ocupa este destul de largă. Aici există două posibilităţi:fie vom asista la naşterea sau ascensiunea unei mişcări extremiste, fie dimpotrivă, la crearea unei noi mişcări, cu personaje ce nu au mai fost implicate politic, cu o solidă platformă civică. Nu cred în scenariile apocaliptice în care PRM ar face un scor la fel de bun ca cel din 2000, însă se prefigurează mai mult ca sigur, accederea sa în Parlament, care oricum reprezintă un regres mai mult decât suficient. Alternativa ar putea fi reprezentată de o formaţiune de tipul Noua Republică, cu personajene compromise, ce ar reprezenta clasa de mijloc şi ar veni dinspre zona privată.Sigur, timpul este scurt, dar într-un context social tensionat, ascensiunea unui astfel de partid nu este exclusă. Pentru că aşa cum scandau ieri: PDL şi USL - aceeaşi mizerie!