George Vulcanescu

POMPIERUL MORT ŞI BANII BUGETARILOR

Fosta putere face tot posibilul să îşi treacă în cont măsurile populiste ale Guvernul Ponta, care la rândul lui calcă pe terenul desţelenit de Cabinetul Boc. Unde se va ajunge cu pomenile electorale?

Scutirea funcţionarilor publici de restituirea sporurilor primite ilegal în perioada 2008-2010, mi-a reamintit o secvenţă dintr-un film remarcabil al lui cehului Milos Forman, Balul Pompierilor (nominalizat la Oscar în 1967).
Ca să rămână în memoria locuitorilor dintr-un orăşel de provincie, petrecerea de retragere a marelui şef al corpului de pompieri va fi pigmentată de numeroase surprize. Printre acestea este prevăzută şi o tombolă. Pe o masă mare, aşezate ca într-un galantar, se găsesc premiile, considerate adevărate răsfăţuri în societatea socialistă: produse din carne, ciocolată, dresuri etc. Asemenea valori trebuia păzite, iar pentru asta s-a apelat la soţia unui camarad de vază din rândul pompierilor. În timpul bairamului, omul observă cum premiile dispar cu repeziciune de sub nasul nevesti-sii. Intrigat, ridică brusc marginile imensei feţe de masă şi dezleagă misterul impasibilităţii femeii. Bucata cea mai mare de şuncă era chiar el în geantă, plasată strategic de consoartă. "Cine împarte, parte îşi face" – era o vorbă cu maximă aplicabilitate pe vremea comuniştilor. Iar paznicii intrau în aceeaşi categorie de favorizaţi ai regimului. Nevasta pompierului făcuse ceea ce făcea, oricum, toată lumea: fura. Doar că, profitând de distanţa mică ce o despărţea de exponate, îl înhăţase pe cel mai râvnit. Consternat, venerabilul luptător cu focul nu are puterea să lupte şi cu nevasta lui. Abdică de la principiile sale şi încetează să se mai preocupe de soarta tombolei. În scurt timp, toate obiectele dispar.
Muzica, antren şi...momentul culminant al serii: tombola. Stupefacţie generală. Masa cu premiile este goală!

Pentru ieşirea din impas, pompierul şef face apel la conştiinţa participanţilor. Propune şi o formulă de recuperarea a prejudiciului dar fără aplicarea metodelor cunoscute (miliţie, anchetă, bătaie). Promite imunitatea celor care vor readuce bunurile pe masă. Drept garanţie că făptaşi vor rămâne anonimi, propune ca, timp de un minut, lumina din sala de bal să fie stinsă. Odată restituite produsele, petrecerea va continua ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Se închide lumina şi începe numărătoarea. 1,2, 3... Înainte să trecă minutul dă ordin să se aprindă lumina. De fapt, fusese un şiretlic prin care şeful cel mare intenţiona să prindă toţi hoţii deodată. Ordinul se execută şi reflectoarele se aprind pe neaşteptate surpizând o siluetă în alergare, ce se prăbuşeşte lângă masa goală.

Avea în braţe o bucată mare de şuncă. Pompierul cel cinstit făcuse infarct; mai curand din cauza ipostazei dezonorante decat a speriturii. Evident că altcineva nu a mai căzut în plasă. Petrecerea a continuat pentru că programul trebuia respectat cu stricteţe şi urmau alte puncte de atracţie ale serii.

Ce legătură poate fi între secvenţa de mai sus şi ziua de azi, când furtul pe scară mare se practică la lumina zilei, iar hoţii nu au nici o problemă de conştiinţă? Ştirea zilei de ieri, referitoare la scutirea funcţonarilor de restiturirea unor sume primite în mod necuvenit, mai cuprindea un detaliu: persoanele care au apucat să returneze deja banii nu îi vor mai primi, din nou, înapoi! Pentru mine ştirea zilei de ieri a fost "Bugetul statului şi câteva sute de bugetari corecţi au fost păgubiţi prin votul unamim din Camera Deputaţilor".
Gaura din Buget nu mai contează, pe lângă altele mult mai mari. Însă, pentru cei care au avut proasta inspiraţie să îşi stingă datoria, există doar un mesaj: "Să fie primit!". Cine v-a zorit să vă achitaţi datoriile la stat?! Voi nu ştiţi regula: impozit să fie şi tot nu trebuie să vă grăbiţi să îl plătiţi? Dacă mâine apare o scutire! Să ziceţi merci că nu aţi păţit precum bietul pompier! Nu v-ar fi luat cu palpitaţii dacă apăreaţi în ziarul local pe lista cu cei care au luat bani nemunciţi de la bugetul statului, adică de la contribuabili?

Încălcarea legii, ca formă de compensare a altor neajunsuri generate de deciziile Guvernului, nu este invenţie recentă. Dar până ieri se acreditase doar ideea că justiţia este cea care în mod abuziv înlocuieşte Executivul, anulându-i deciziile. Acum, Parlamentul este cel care se substituie legii anulând o decizie a Curţii de Conturi. Cică aşa ar fi mai corect! Mai ales dacă există unanimitate.
Lăsând echipei FMI rolul de frânar pentru deciziile Guvernului Ponta - ce se vor reflecta în deficitul bugetar şi, implicit în datoria publică, foştii aliaţi la putere încearcă să îşi refacă imaginea publică prin orice mijloace. Sunt dispuşi chiar să promoveze şi încălcarea legii doar, doar, lumea îşi va aduce aminte că ei au fost cei care au pregătit şi cerut primii măsurile reparatorii pentru bugetari şi pensionari. O idee piezătoare din start. Se demonstrează, din nou, că nu doar electoratul are memoria selectivă ci şi politicienii.

Experienţele din campania pentru locale ar fi trebuit să le reamintească că: nu contează cine a construit podul, contează cine îl inaugurează. În loc să vegheze la cheltuirea banului public foştii guvernanţi nu fac decât să cauţioneze risipa actualilor guvernanţi!

Spune-ti parerea!

blog comments powered by Disqus