Sever Voinescu

Salvaţi de grevă. Cum ar fi votat liberalii?

"Dacă puţinilor rămaşi în viaţă dintre cei care au suferit cu adevărat din cauza comunismului li se va alina, fie şi pentru numai o zi, durerea rănilor din suflet, această lege îşi are rostul." Cu această observaţie încheie dl Cristian Tudor Popescu comentariul său despre legea lustraţiei. Este, mărturisesc, o observaţie care emoţionează pe unul ca mine, care a votat în Cameră această lege.

Cu atît mai mult cu cît nu m-am gîndit la efectul legii şi în aceşti termini. Am crezut mereu că, în 2012, adoptarea legii lustraţiei nu mai poate fi decît o victorie simbolică. Importantă, fără îndoială – sînt unul dintre cei care cred că simbolurile au o forţă colosală, deşi impactul lor nu ţine de registrul sensibil.Din păcate, Ion Iliescu şi Dan Voiculescu şi alţii de genul acesta au produs, deja, răul pe care îl puteau produce şi acest rău s-a consolidat, s-a ramificat, s-a întipărit pentru mult timp pe chipul României. Dar, dacă e adevărat că lustraţia este dimensiunea etică a memoriei colective tradusă în lege, atunci vă îndemn să nu uităm.

Să nu uităm că Parlamentul a mai adoptat o lege a lustraţiei în 2010, care a fost desfiinţată de Curtea Constituţională. Să nu uităm că acea lege, mai cuprinzătoare decît aceasta, a fost co-iniţiată de oameni din PDL şi PNL şi că, la adoptarea ei în 2010, prin vot exprimat cu apel nominal, peneliştii şi pedeliştii au votat împreună "pentru" , în vreme ce pesediştii au votat "împotrivă". Există o singură explicaţie pentru care liberalii nu au fost în sală să voteze această lege aşa cum, nu mă îndoiesc, conştiinţa lor politică îi îndeamnă: politica isterică şi iraţional anti-Băsescu imprimată de liderul lor. De altfel, această linie politică i-a împins pe urmaşii politici ai Bărtienilor, nu doar ai acelor Brătieni de la sfîrşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, ci şi ai acelor Brătieni morţi în puşcăriile comuniste şi persecutaţi de Securitate, să se alieze cu Dan Voiculescu. Şi în 2010 şi în 2012 PDL şi PNL se confruntau politic vehement. Şi în 2010 şi în 2012, PDL era la putere şi PNL în opoziţie. Şi în 2010 şi în 2012 Traian Băsescu era preşedinte. Parlamentarii PNL şi PDL erau aceiaşi şi în 2010 şi în 2012. Atunci, în ce constă acea deosebire care i-a făcut pe liberali să fie, atunci, prezenţi şi "pentru", iar acum absenţi şi, astfel, "contra". Noi, PDL sîntem la fel. Cu bunele şi relele noastre. La ei, însă, a intervenit o schimbare: amorul politic cu Dan Voiculescu.

Cînd te bucuri de tandereţa bătrînului securist ajuns magnat materializată în susţinerea aparatului său de propagandă, ceva se moaie în tine, începe să-ţi placă şi nu-ţi mai vine să votezi legea lustraţiei. Păcat…
Şi acum mă întreb, dacă nu ar fi fost în grevă "accentuată", cum ar fi votat parlamentarii liberali, stînd în bancă alături cu Securitatea însăşi? Este, cred, prima oară cînd trebuie să mulţumească preşedintelui lor pentru ideea grevei. Asta i-a salvat de la un mare examen de conştiinţă.

Spune-ti parerea!

blog comments powered by Disqus