Nu ştiu ce să spun. Poate că liderii USL au citit sondaje secrete care le arată că asta ar vrea electoratul. Totuşi, mă gândesc că logica cetăţenilor acestei ţări nu este să se joace de-a alegerile, ci să-şi dorească o mai bună guvernare. Din acest punct de vedere, eu aş fi vrut să văd care este contra-oferta USL la ceea ce propune acum noul executiv. Nu o avem. Nu ştim ce demnitari vor popula guvernarea USL, iar programele sectoriale pe care le-a avansat până acum această coaliţie sunt o glumă proastă. Atitudinea faţă de instituţii precum DNA, ANI, SRI sau BNR pendulează între ameninţări fără ruşine şi laude temperate, pentru liniştirea Comisiei Europene.

V-aş propune însă o comparaţie simplă: între actualul premier desemnat, Mihai Răzvan Ungureanu şi Victor Ponta. Liderul PSD are un master în managementul politic luat la Institutul Social Democrat. Şeful SIE şi-a făcut studiile post-universitare la Oxford Centre for Jewish and Hebrew Studies, o instituţie independentă recunoscută de către Universitatea Oxford. Ponta şi-a luat doctoratul cu Adrian Năstase. Ungureanu cu Alexandru Zub, istoric care a făcut şase ani de închisoare politică în regimul comunist. Cea mai înaltă demnitate deţinută de premierul propus de USL a fost cea de ministru pentru relaţia cu parlamentul în guvernul Boc (sic!). Actualul şef al SIE a fost timp de peste doi ani ministru de externe în cabinetul Tăriceanu. Şi, un ultim detaliu important: pe Ungureanu l-a adus în lumea politică Andrei Pleşu. Pe Ponta, Adrian Năstase.
Nu vreau să-i închin ode lui Ungureanu şi guvernului său. PDL deja a strecurat vreo câteva mediocrităţi în viitorul executiv, trimise acolo ca să sifoneze bani pentru baronimea din provincie, iar noul premier a făcut un prim compromis prin acceptarea lor. Este bine că PDL a renunţat la toţi cei din echipa Boc, este clar că a făcut un efort să caute oameni tineri şi fără dosare pe la DNA sau ANI, cred că se va vedea diferenţa dintre actualii titulari de la Interne şi Finanţe şi predecesorii lor, dar sunt şi câteva personaje pe care le privesc cu mult scepticism şi îngrijorare. Am un sincer semn de întrebare în legătură cu viitorul ministru al comunicaţiilor, Răzvan Mustea: se va folosi de această poziţie ca să-şi asigure un viitor politic, ceea ce nu ar fi rău, sau ca să-şi sporească averea? În sfârşit, programul de guvernare, aşa cum l-am citit la ora la care scriu aceste comentarii, ocoleşte cu graţie o serie de subiecte sensibile, în special în sectorul energetic. Obiectivele viitorului cabinet în ceea ce priveşte liberalizarea mult-prea-etatistei economii a României sunt dezamăgitor de modeste şi sper ca Ungureanu să nu se fi molipsit de teoriile naţionalist-securiste vânturate de “specialiştii" serviciilor secrete. Totuşi, un lucru bun: menţinerea ţintei de aderare la zona euro în 2015.
Este clar că şi guvernul Ungureanu se călăuzeşte după principiul “văzând şi făcând". O parte dintre demnitari sunt străini de domeniul pe care-l vor gestiona şi le va lua luni întregi până când vor prelua iniţiativa. Dar, chiar şi aşa, acest cabinet reprezintă un pas înainte faţă de echipa lui Boc. Cât despre o comparaţie cu oferta USL ea este practic imposibilă, pentru că Ponta şi Antonescu nu ne-au oferit informaţii esenţiale în legătură cu intenţiile lor. Vom vedea peste câteva luni, dacă poporul îşi doreşte ca guvernul Ungureanu să gestioneze România până la alegerile la termen sau vrea anticipate şi instalarea unui cabinet Ponta...