-Mineriada din 13-15 iunie 1990

Istoria mineriadei din 1990 a început de fapt pe 22 aprilie, considerată a fi prima zi a celei mai mari demonstraţii anticomuniste din perioada de tranziţie post-decembristă. O mână de oameni au blocat atunci Piaţa Universităţii, protestând împotriva partidului de guvernământ, FSN. Protestatarii erau, în special, studenţi şi intelectuali. Excluderea nomenclaturiştilor din noul guvern, desfiinţarea decretului care subordona televiziunea naţională conducerii de partid şi judecarea vinovaţilor pentru crimele Revoluţiei erau doar câteva dintre revendicările manifestanţilor. Protestul-maraton s-a încheiat odată cu intervenţia violentă a minerilor aduşi din Valea Jiului. Pe 13 iunie 1990, sute de poliţişti şi militari în termen au primit ordin de a interveni împotriva protestatarilor. Mai multe persoane au fost arestate, printre care şi liderul Ligii Studenţilor, Marian Muntean. La acţiunea de stopare a manifestului au fost mobilizaţi şi muncitorii unor întreprinderi bucureştene. Numele de cod al acţiunii a fost “Dunărea". Revoltaţi de intervenţia muncitorilor, bucureştenii s-au strâns în număr tot mai mare la Universitate şi au reuşit să ţină piept autorităţilor. În seara aceleiaşi zile, au fost atacate sediile Poliţiei Capitalei, a ministerului de Interne şi SRI, dar, în mod suspect, forţele de ordine nu au intervenit. Ulterior, a existat o înregistrare a generalului Mihai Chiţac, care ar fi dat ordin poliţiştilor să incendieze câteva autobuze.

A doua zi, la solicitarea puterii de atunci, câteva mii de mineri, conduşi de Miron Cozma, au venit în Capitală. Ion Iliescu le cerea "să ocupe şi să cureţe Piaţa Universităţii". Facultatea de Geologie, cea de Matematică, dar şi de Arhitectură au fost devastate de mineri, sub pretextul restabilirii ordinii.Intelectuali, romi sau simpli trecători au fost bătuţi şi trimişi pentru interogatoriu la o unitate militară din Măgurele. În ultima zi a evenimentelor, Ion Iliescu i-a convoacat pe mineri la Romexpo, pentru a le mulţumi pentru că “au salvat democraţia românească". Consecinţele manifestaţiile din 1990 au stârnit atât oprobriul ţărilor vestice, cât şi cel al fostelor ţări desprinse din blocul comunist. Preşedintele Cehoslovaciei, Vaclav Havel, îi propunea lui Iliescu să condamne acţiunile violente, iar Statele Unite au suspendat ajutoare alimentare în valoare de milioane de dolari. În 2005, a fost începută o anchetă care să stabilească rolul lui Ion Iliescu în evenimentele din iunie 1990. Patru ani mai târziu, Iliescu a fost scos de sub urmărire penală în dosarul "Mineriada 1990", în care era acuzat de genocid, propagandă, complicitate la tortură etc.

Nu la fel de tragic precum mineriada din 90’, dar cu impact major asupra ţării a fost protestul general, din 1 iunie 2010. La protestele organizate de principalele cinci confederaţii sindicale - CNSLR Frăţia, Cartel Alfa, BNS, Meridian şi CSDR erau aşteptaţi să participe peste un milion de bugetari. Manifestaţiile vizau măsurile dure de austeritate ale Guvernului Boc. Totuşi, greva nu a avut proporţiile anunţate. La mitingurile din iunie, au participat mai puţin de jumătate din oamenii aşteptaţi . Majoritatea cadrelor didactice au ales să nu boicoteze sesiunea de Bacalaureat, iar sindicaliştii CFR nu au întrunit numărul necesar de semnături pentru a declanşa greva. De neclintit au fost însă funcţionarii din administraţiile publice şi lucrătorii din penitenciare. Spitalele au desfăşurat doar 30% din activitate, iar 10.000 de angajaţi ai serviciilor de ambulanţă şi-au sistat activitatea pe termen nelimitat. Angajaţii RATB şi Metrorex le-au urmat exemplul, din solidaritate. "În România dacă faci greva japoneză, mori cu banderola pe mână", îşi explica decizia, preşedintele Uniunii Sindicatelor Libere Metrorex, Ion Rădoi. Preşedintele Federaţiei Educaţiei Naţionale (FEN), Constantin Ciosu, se declara dezamăgit de lipsa de participare a celor pe care-i reprezenta. “Categoric, nu sunt mulţumit de ce a ieşit ", spunea Ciosu.

Pe 18 ianuarie 2007, PSD a iniţiat o acţiune pentru suspendarea preşedintelui Băsescu, motivând încălcări ale Constituţiei. Deşi în luna aprilie a aceluiaşi an, Curtea Constituţională s-a exprimat împotriva acestui demers, Parlamentul întrunit în şedinţă comună a reuşit să cumuleze numărul de voturi necesar suspendării preşedintelui. Suspendarea a devenit efectivă în 20 aprilie 2007. Băsescu a fost reconfirmat în funcţie prin referendumul din 19 mai, cu Ok-ul a peste 70% din populaţie. După anunţarea rezultatelor votului, bucureştenii au organizat un miting spontan, în Piaţa Universităţii. Peste 3000 de oameni au venit pentru a-şi arăta susţinerea faţă de fostul edil-şef. Mulţimea a scandat lozinci anti-Tăriceanu, premierul de la acea vreme, iar Băsescu i-a îndemnat pe oameni să nu devină violenţi. În semn de recunoştinţă, preşedintele ţării le-a promis întâlniri similare, odată la trei luni, în acelaşi loc.