Claudiu Serban

Un pod încă prea îndepărtat

Viaţa este ceea ce ţi se întâmplă în timp ce tu îţi faci planuri de viitor. Cam aşa suna o butadă atribuită, dacă-mi aduc aminte bine, lui John Lennon. Este şi tema principală de pe agenda Puterii în anul electoral 2012. Cum altfel ar trebui interpretate ultimele ieşiri la rampă ale preşedintelui Băsescu pe tema creşterii salariilor bugetarilor?

Au curs multe declaraţii despre oportunitatea unor măsuri precum cele prefaţate de şeful statului. S-a discutat intens despre ce este mai bine să facem, punându-se în balanţă micşorarea CAS şi mărirea salariilor bugetarilor. Analişti economici cu greutate şi-au precizat punctul de vedere. Concluzia? Sunt multe drumuri care par să ducă în acelaşi loc. Dar nimeni nu ştie exact care drum este mai bun, mai sigur sau mai scurt. În acest context, apare la suprafaţă precum uleiul turnat în apă, o idee simplă: oamenii vor acum! Electoratul nu poate fi convins cu argumente logice. El trebuie sedus cu charismă, încântat cu promisiuni şi "mituit“ cu argumente palpabile. Şi niciun argument nu e mai uşor de pipăit decât bancnotele care ies din bancomat după ce introduci cardul de salariu. Redresarea economică, stoparea exodului creierelor, educaţia? Vom trece şi podul acela când vom ajunge la el.

Nu vreau să dau verdicte în cazul Salarii versus CAS. Însuşi conceptul bipolarităţii bine-rău pare să fie irelevant într-un an electoral, când promisiunile zboară precum fluturii primăvara şi nimic din cele sfinte nu rămâne neprihănit. Binele unuia este totuna cu răul altuia şi tot aşa, într-o spirală descendentă care va duce lupta electorală într-un abis mai mocirlos decât jurnalismul lui Mihai Gâdea. Dar orice rău mai mic este îndreptăţit dacă este făcut pentru obţinerea unui bine mai mare, nu-i aşa?

Asta este politica. Asta este lumea reală, viaţa. Dar cum rămâne cu economia? Mă tem că ultimele declaraţii ale premierului Ungureanu sunt destul de relevante şi aproape de adevăr. Bugetul nu permite măsuri de încurajare a IMM-urilor pe termen scurt. Trebuie să ne mulţumim cu păstrarea macrostabilităţii obţinute în anii precedenţi cu preţul deprimării tuturor forţelor economice şi să aşteptăm să treacă valul.

Măsurile de redresare, încurajarea muncii, motivarea sectorului privat rămân pentru agenda viitorului guvern. Noul prim-ministru dă semne că înţelege foarte bine mecanismele economice şi nu este străin de armele cu care se duce lupta politică. Singurul lucru care ne rămâne de făcut este să-i dăm credit şi să ne păstrăm optimismul pentru anii postelectorali. Se ştie, speranţa moare ultima. Până atunci, rămânem pe scenariul de supravieţuire.

Spune-ti parerea!

blog comments powered by Disqus