Există mai multe explicaţii din punctul meu de vedere. Ideologia stângii româneşti nu se poate despovăra de balastul comunist şi de efectele dictaturii proletariatului asupra gândirii colective şi atunci caută un adversar credibil prin care să se legitimeze. Societatea, în majoritatea ei, se consideră liberală. Nu cred, aşadar, în preocuparea sinceră a celor care beneficiază de avantajele pieţei, a liberei circulaţii a ideilor, la fel ca fiul lui Mordecai, devenit inventatorul sintagmei "capitalismului," prin celebra sa lucrare "Das Kapital," pentru că nu au suficiente "acumulări (economice n.a.) calitative pentru a reuşi salturile cantitative." Ei sunt la fel ca şi Karl Marx, ziarişti, deci purtători de opinii. Deşi ar vrea, nu au şansa unor finanţări a industriaşilor din Koln, cum a avut ideologul stângist când a lansat Rheinische Zeitung, publicaţie a opoziţiei catolice din regiunea vest-germană înainte de evenimentele din 1848. Nici “bucuria" unor sancţiuni, de tipul celor impuse de Frederick William al IV-lea, care să le sporească notorietatea. Puţini ştiu că Marx a prevăzut că viitorul va fi al clasei muncitoare, dar fără a explica şi cum se va reuşi transferul de putere. Friedrich Engels i-a preluat şi sintetizat ideile. N-a pus nici el pe hârtie planul de acţiune. Doar un revoluţionar ca Ilici Lenin le-a aplicat, după ce s-a izbit cu al său Crucişător terrorist de Palatul de Iarnă şi a dat lovitura de stat. Nici acum nu ştim cine i-a stipendiat ani de zile şederile de pierde vară prin Café de la Terasse din Zürich. Doar intuim.

Am renunţat de-o vreme să-i mai urmăresc pe stângiştii de la Criticatac. În goana lor nebună după vizibilitate au criticat ani de zile personalităţile de orientare liberală de la noi. Când acestea nu le-au mai ripostat şi-au schimbat tactica şi au trecut la ecologismul de salon sau chiar la practici de “corecţie de identitate," ca cea suferită de Mircea Sandu. (Trebuie să amintim, cititorilor serioşi. Pe site-ul mişcării de intergare în neomarxism, Gurul Goţiu a publicat un dialog cu şeful FRF în care s-a dat reprezentant al Roşiei Montane şi că ar dori să sponsorizeze naţionala de fotbal a României.) Dacă nu le-aş cunoaşte vârsta, aş zice debilităţi juvenile. Cercurile lor iniţiatice, simple jocuri de copii.
Unde sunt liberalii? Pe cine întreabă criticatacatorii? Păi încă din timpul primei Proclamaţii de la Timişoara din 20 decembrie 1989, principiile liberale au fost exprimate clar, coerent, pragmatic. Ulterior, când părinţii lor votau Ion Iliescu, au fost adoptate şi preluate de Alianţa Civică. Datorită presiunilor elitelor liberale ale societăţii, reprezentate mai mult sau mai puţin de partidele istorice, partidul stat - gândit în laboratoarele secrete - a fost anihilat. Mai mult de “sula-n coaste," doamnă Zoe Petre, pusă lui Iliescu de fruntaşul ţărănist Corneliu Coposu, decât de “puterea de mobilizare a PNL." Dar asta rămâne între noi.

Sigur că lansatorii de petarde au dorit să sancţioneze lipsa de reprezentativitate politică a unui termen atât de cuprinzător. Vor sau nu să recunoască, stângiştii de la "Criticatac", dar paşii către UE şi NATO, deschiderile către valorile societăţii occidentale s-au realizat la presiunea componentei liberale a societăţii care întreţine cu peste 40% PIB-ul României. De unde ar mai avea gânditorii bani de burse şi doctorate, dacă profesiile liberale, corporatiştii, micii antreprenori sau investitorii străini nu ar plăti impozitele şi taxele la zi? E uşor să deplângi soarta săracilor din fotoliile moi ale televiziunilor sau vorbind prin video-chat cu tanti Leana de pe casă.
Poate că stângiştii sunt persecutaţi la gândul că asistaţii sociali vor depăşi pragul psihologic de peste un milion şi nu va mai fi cine să le plătească subvenţiile. Nu sunt atât de naivi, cât par, să nu ştie că fondatorii gândirii din care ei culeg discuţii, Marx şi Engels, chiar Lenin, s-au bucurat din plin de binefacerile sistemului pe care l-au criticat.

Fiecare epocă şi ideologie trebuie măsurată cu riglele de context. Până la apariţia aşa zisei revoluţii industriale, aristocraţii nu-şi trimiteau copiii la şcoală. Pentru că nu aveau nevoie de prea multe cunoştinţe să rânduie corvoadele moşiereşti. Odată cu emanciparea burgheziei, proprietarii de mori, postavuri sau oţelării aveau nevoie de binefacerile ştiinţei pentru a-şi spori profitul. Dacă scoţianul James Watt nu ar fi ajuns la Birmingham şi nu s-ar fi înscris în “Societatea fanteziştilor" care - în ciuda numelui înşelător - era de fapt un club ştiinţific format din inventatori, ar mai fi îmbunătăţit creaţia lui Thomas Newcomen, maşina cu aburi?

Acum lumea a evoluat. Fiecare ţăran vrea să-şi facă odrasla domn, longue durée, iar fiecare domn visează să se întoarcă la ţară şi să scrie filosofie.
Niciodată societatea nu a fost schimbată de ideile trimise ca nişte orfani în lume. Ci de oameni. Mă alătur, dintr-un anumit punct de vedere, celor care deplâng lipsa unui partid liberal puternic. Dar, fie vorba între noi, nu mai avem nici Brătienii, nici societatea interbelică, dispusă să-şi ofere energia, mintea, inima... Doar literatura nu e suficientă.
P.S. Cuvântul "neoliberalism" este suspect de mult folosit de “Criticatac." Să nu ştie gânditorii de la această publicaţie ideologizantă că în discursul lor public, acesta sună la fel ca cel din retorica lui Fidel Castro? Sau al jihadiştilor care atacau SUA?