“Asta-i tinereţea noastră” după Kenneth Loregan – Cronică de teatru

În acest trend al teatrului neconvenţional se încadrează şi recenta premieră a spectacolului “Asta-i tinereţea noastră", după un text de Kenneth Loregan. La Godot Café Teatru, o echipă tânără face o treabă foarte bună cu această partitură dramaturgică americană contemporană.

Radu Iacoban, aflat la debutul său regizoral, ne oferă un spectacol foarte proaspăt, viu şi energic – personaje interesante şi insolite, întorsături de situaţie neaşteptate.
Ne este oferită o secvenţă din viaţa a trei tineri americani proveniţi din familii înstărite însă foarte, foarte lipsiţi de repere şi dezorientaţi.

Dennis (Conrad Mericoffer) este un puşti ale cărui principale preocupări sunt mica bişniţă cu droguri şi a face pe durul. Însă atunci când Warren (Paul Ipate) descinde în garsoniera lui Dennis “înarmat" cu cei 15.000 de dolari pe care i-a furat de la tatăl său, lucrurile se complică.
Cei doi prieteni sunt nevoiţi să găsească o soluţie convenabilă pentru înapoierea fără incidente a banilor “paterni". Însă înainte de orice, banii reprezintă o oportunitate ce nu trebuie ratată – începe organizarea unui bairam cu gagici şi cocaină! Iar gagica “de serviciu" este Jessica (Ioana Blaj).
De aici, evenimentele se înscriu pe o traiectorie halucinantă ce îi va împinge cătin-cătinel pe eroii noştri din adolescenţă spre maturitate.

Scenografia insolită şi originală semnată Ana Ularu aduce spectacolului un strop suplimentar de farmec (doar un exemplu: telefonul lui Dennis este ascuns într-un vas de toaletă pe marginea căruia se odihnesc absurd câteva lalele).
Este debutul scenografic al Anei Ularu – această minunată actriţă se dovedeşte a fi plurivalentă din punct de vedere artistic.

Însă, ca întotdeanuna în teatrul de bună calitate, adevăratul clou rezidă în transformările fundamentale pe care le suferă protagoniştii chiar sub ochii noştri. Pur si simplu, personajul de la început nu mai este acelaşi cu protagonistul din final.
Această dinamică a transformării este un dat sine qua non al oricărui text dramaturgic bun. În textul lui Kenneth Loregan, dinamica metamorfozei este dată de emergenţa tinerilor protagonişti din crisalida adolescenţei, pentru a-şi încerca întâia oară, cu timiditate, “aripile" de adult.

Aici rezidă, de fapt, tot farmecul spectacolului nostru. Şi e foarte bine că este aşa: înseamnă că regizorul şi actorii au ştiut să valorifice cum se cuvine resursele pe care le oferea dramaturgia, ceea ce nu e deloc puţin lucru.

Fără a fi un spectacol “greu" şi profund (altul e spiritul textului), “Asta-i tinereţea noastră" reuşeşte să fie un spectacol cu tâlc.
Vedeţi-l! Vă va plăcea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *