Atenţie la loaderi!

Intr-un oraş din Statele Unite, în piaţă din faţa unui supermarket, se înalţă o statuie. Este înaltă şi impunătoare. Reprezintă un grup de oameni, o familie ca să fim mai exacţi, surprinsa de geniul sculptorului în plin efort. Stilul este ceva metisat între acurateţea antică si simbolismul colosal bolşevic – tot grupul face o mişcare îngheţată în bronz, spre devenire şi parvenire ca aceea a Cuceritorilor Cosmosului din Moscova. Pare o uriaşă caricatură sau o operă genială. Artistul a reuşit să jongleze cu mare dibăcie între kitsch şi operă unică. Figura centrala este tatăl, înalt, muşchiulos, cu ochelari, făcînd, în fandare chinezească un efort teribil şi privind, totodată, cu încredere în viitor. Lînga el este eterna mamă, cu rochia prinsă de vînt care îi dezvăluie picioarele superbe, şi ea in plin efort. Are însă deplină încredere in bărbatul pe care şi l-a ales, pentru că o mîna se odihneşte pe umărul acestuia. În jurul lor, luînd parte gradat şi comic la efort sunt cei cinci copii, de diferite vîrste. Toţi împing…un cărucior de supermarket plin vîrf cu diferite mărfuri.

Consumul este sângele capitalismului. Bunăstarea este garantată de consum. Echilibrul politic şi economic este asigurat de consum. Când există un dezechilibru între producţie şi consum organismul se îmbolnăveşte. Apar crizele. Remediul verificat pentru combaterea crizelor este creşterea consumului. Creşterea consumului în perioadă de criză se face cu ajutorul unor tehnici de vânzare. Mai mult sau mai puţin sofisticate. Se cunosc procedeele clasice : reclama, discount, promoţie, concurs etc. Lângă acestea, mai nou, se află şi loaderii.

Loader-ul este o persoană angajată de supermarket sau hipermarket să crească consumul, vânzarea. Cum creşte el vânzarea? Hai sa privim o casetă de supraveghere a unui supermarket. Intră o familie : el împinge caruciorul, ea se uită deja la mărfuri, cei trei copii râd şi se împing. Cumpără mai multe produse. La un moment dat căruciorul rămâne singur pe culoarul central : bărbatul este la raionul de unelte şi scule, femeia la cosmetice şi copii la locul unde se dau baloane. De căruciorul singuratic se apropie un loader. Este la fel ca toţi ceilalţi cumpărători, îmbrăcat obişnuit, împinge un cărucior plin cu produse. Când trece pe lângă căruciorul familiei pune rapid şi cu îndemânare exersată mai multe mărfuri în căruciorul rămas fără supraveghere. Loader-ul a urmărit de la început familia-ţintă şi a notat tot ce au cumpărat. Căruciorul lui cuprinde în mare aceleaşi mărfuri ca şi căruciorul familiei.

El nu a făcut decât să dubleze, de obicei să tripleze cantitatea de mărfuri aleasă. De exemplu s-au cumpărat două pungi de detergent. Loader-ul mai pune una, de acelşi tip, marcă şi cantitate. Procentul celor care realizează că au fost “încărcaţi" este extrem de mic. Şi aceştia acceptă până la urmă să cumpere un produs în plus, pentru că este ceea ce au ales chiar ei şi se gândesc că tot o să fie de folosinţă. Uneori loaderii se distrează punând câte un obiect drăguţ şi nu prea scump în cărucior. Bărbatul o suspecteză pe femeie, femeia pe copii, nimeni nu zice nimic şi la casă plătesc cu cartea de credit. Poate că acasă să fie o mică discuţie, dar până la urmă “ce simpatică este chestia asta"! Se spune că de la începutul lunii decembrie loaderii au reuşit să crească vânzările lanţului respectiv de supermarketuri cu aproape zece la sută, ceea ce este enorm ca cifră absolută. Chestionat de presă, unul dintre responsabilii companiei de supermarket-uri a spus că totul nu este decât o “glumă locală de sărbători" şi că din punct de vedere legal, căruciorul este proprietatea supermarketului.

La noi nu există loaderi. La supermarketurile din România se foloseşte tehnica veche şi primitivă a diferenţei dintre preţul de raft şi cel de la casă. Dacă întrebi de ce preţul de la casă este mai mare primeşti un răpuns zâmbitor că se fac dese schimbări de preţ, unele cresc, altele scad şi că uneori nu ajung actualizările la casele de marcat. Toată lumea ştie că preţurile doar cresc. Nu au fost cazuri când la raft era un preţ şi la casă s-a încasat mai puţin. Luat drept prost, nu poţi decât să zâmbeşti stingherit şi să-ţi vezi de treabă. Până când?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *