Author Archive

1990 şi-a pierdut candoarea. Despre modificările sistemului de vot

By |

Vom avea, la toamnă, alegeri legislative. Vor intra în Parlament cei care obţin cele mai multe voturi, indiferent de proporţie, pe principiul câştigătorul ia tot. Mai mult, s-a renunţat la pragul electoral – ajung în Parlament partidele ai căror candidaţi au câştigat un colegiu sau altul, fără a fi necesar să întrunească un număr de mandate. De ce nu e bine?

Read more »

O răpire fără dramă – Hrebenciuc şi sindromul Stockholm

By |

O scenă reală, dintr-o sală de judecată, povestită întocmai de un prieten avocat: personajele, doi foşti îndrăgostiţi, aflaţi acum în proces de divorţ. Ea, cu ochiul încă umbrit de semnul ultimei lovituri. El, suferind, cu o lacrimă în colţul ochiului, dar mai ales cu mărturisirea iubirii veşnice pe buze. Un tablou încărcat, dar care nu pune probleme de înţelegere.

Read more »

O ţară locuită cu tristeţe. Şi un cordon ombilical

By |

Prima imagine care îmi vine în minte despre anii din comunism este a ei. Nefiresc de înaltă, ca şi cum oasele i s-ar fi prelungit peste griji, cu părul gri, lung până la mijloc, acoperit de o basma legată nod într-o parte a capului. Ochii aceia mici. Cred că albastru-senin, ceea ce făcea ca privirea să pară întoarsă în interior. Căra o găleată plină cu apă pe creştetul capului, din care nici o picătură nu se pierdea pe drum.

Read more »

Ce facem cu Nicuşor Dan

By |

Ne-am lamentat jumătate de deceniu că nu am avut un Havel printre noi. Ne-am blamat apoi încă un deceniu şi jumătate că, deşi Havel-ul autohton părea că trece discret prin vacarmul unei istorii de care, să fim serioşi, habar nu avem, nu am fost suficient de curajoşi pentru a-l vota. Şi mai sunt cei câţiva ani din urmă în care am aruncat vina pe spatele celor mulţi, sărăciţi şi abrutizaţi spiritual, care îşi tatuează chipul lui Dan Diaconescu pe braţ. Nu e ca şi cum am fi făcut ceva cu noi înşine.

Read more »

Vanghelie să ne judece. Cine vrea să înţeleagă, înţelege

By |

În ultimele zile, încerc o admiraţie cât se poate de onestă pentru Marian Vanghelie. El chiar a ajuns, fiind ceea ce este, edil de sector şi până nu demult preşedinte al marii filiale PSD de Bucureşti. A reuşit, iarăşi pe cont propriu, să nu fie ejaculat din partid.

Read more »

Soldăţelul de plumb şi poporul

By |

Dacă ar fi fost să îmi iau din cuier pelerina, aş fi fost cu siguranţă invizibilă. Am plecat în grabă şi scriind mă intreb dacă plecarea poate fi şi altfel, luându-mi pe mine pardesiul albastru windows care, nici acum, nici altminteri, nu şi-a dezvăluit însuşiri magice. Eşarfa am uitat-o în gânduri de primavară, iar privirea nu mi se poate întoarce, într-o încrâncenare mie altoită de a încerca dezgustul.

Read more »

Când Iliescu stă ca diferenţă. Vechea gardă şi tinerii recruţi

By |

Vechea gardă a României nu a cedat nici un centimetru de putere. Au fost momente în care a părut discretă şi prăfuită, ca şi cum ar fi înţeles că gloria nu îi mai aparţine. Tinerii recruţi au prins curaj: „Noi suntem ziua de mâine, noi suntem cei care îşi construiesc o ţară. Voi aţi avut şansa voastră, acum e rândul nostru. Aşa se face istoria”.

Read more »

Nici Havel, nici guvern. Doar balet

By |

Ce mă supără cu adevărat la acest nou cabinet al României, cum îşi doreşte Victor Ponta să-l numim, sunt parantezele între care au închis politicile sociale şi economice.

Read more »

Gloanţe ricoşate

By |

E ziua moţiunii, săptămâna calculelor şi agendelor de partid, luna amiciţiilor politice de conjunctură şi anul micului vot. Vorbele cu dublu tăiş au lăsat loc ranchiunilor şi mitocăniilor făţişe. Tot cam pe vremea asta, sforarii ies la lumină. Lucruri neesenţiale. La fel ca toţi micii, toate căpuşele şi toate plimbările electorale pe aleile din parcurile urbane.

Read more »

E intelectual. Nu-i bun!”. Sau despre cum se nasc diletanţii

By |

Îşi mişcă mâinile în stil american, conştient că auditoriul va fi sedus fără rest de dansul palmelor, de mişcarea unui deget, de îndepărtarea artistică a şuviţei de pe frunte.

Read more »