Author Archive

Ziaristul trebuie să latre, dom’le sau Despre dulăul citadin

By |

“Presa trebuie să-şi regândescă serios fundamentele, altfel nu are cum, dar vorbim mâine la cafea”, spun şi închei conversaţia telefonică, observându-l cu coada ochiului, în oglinda maşinii. Este nervos. “În Drumul Taberei vreau să ajung, vă rog”, mă grăbesc eu să spun, gândindu-mă că omul are dreptate, m-am urcat în maşina lui vorbind la telefon şi nu i-am spus unde să mă ducă (ceva îmi spune că ştie el unde).

Read more »

Natural born killers – cand boala devine autoimună

By |

Mama şi-ar fi dorit să mă fac profesor sau medic. Cu prima opţiune m-aş fi împăcat, nu a fost să fie. La cea de-a doua a renunţat treptat şi mama, în faţa angoaselor mele timpurii care priveau trupul şi ale sale spasme. Pentru ea, medicul şi dascălul erau profesii fundamentale – restul era o declinare, o ajustare, o umplere a golurilor neesenţiale.

Read more »

Prietenii schimbate. Victor Ponta şi însoţitorii

By |

Un prieten înţelept, din aceeaşi generaţie, mi-a atras gentil atenţia că îmbătrânim. Mai avem ceva vreme până la pensie, dar cert e că am depăşit pragul tatonărilor: avem acele turnuri intelectuale care ne fac să înţelegem lumea, iar afecţiunile ne sunt deja mature.

Read more »

Când Zahei nu iese în calea sfântului – cronică

By |

Zahei nu îşi regăseşte vederile, dar ştie, de la bun început, cum anume poate vedea din nou. Ignorată, obturată de cotidian, această intuiţie care i se dă din capul locului îşi găseşte confirmarea – singură divinitatea este cea care îi poate pune lumina în ochi, dar nu printr-un gest atotputernic, survenit ca un miracol în spaţiul public, ci printr-un fapt monstruos, petrecut intim şi incomplet.

Read more »

Despre ruşinea de a fi jurnalist. Pentru că şi Capatos este

By |

Îmi este ruşine că sunt jurnalist. Nu îmi e ruşine de alegerea pe care am făcut-o, nici de ceea ce reuşesc să scriu, pentru că m-am născut cu o incapacitate organică de a sări peste limită. Dacă nu ştiu un lucru, dacă nu e verificat totul în asperităţile minţii, tac. E acel simţ al ridicolului prin care te măsori. Dar jurnalist este şi Capatos. Suntem, cum ar veni, colegi de breaslă. Şi atunci, ruşinându-mă de lipsa lui de ruşine, îmi este terbil, teribil de ruşine că suntem, amândoi, jurnalişti.

Read more »

Noi ai cui suntem, domn Iliescu?

By |

Noi ai cui suntem, domn Iliescu? Chip ridat, voce umilă, privirea avidă de o confirmare a puterii. O bătrână cu mâini încă iuţi îl sfredeleşte cu ochii pe preşedintele de onoare al PSD. Nu aşteaptă un răspuns, deşi acesta vine simplu: ai PSD, mătuşă!.

Read more »

Ce l-a salvat pe Oskar Pastior în lagăr şi l-a ucis în comunism

By |

Oskar Pastior a semnat un angajament de colaborare cu Securitatea. Era imediat după întoarcerea din lagărul cumplit, de unde mulţi nu s-au mai întors acasă. Pentru că ştia să scrijelească în propria-i minte, Oskar Pastior a supravieţuit unei orori teribile, căreia i-au cedat şi cei mai slabi, dar şi cei aparent mai puternici.

Read more »

Miliţianul Alexa şi jumătatea liberală

By |

Am început să ma îndoiesc de natura umană în ziua în care l-am văzut pe miliţianul Alexa potrivind fularul la gâtul copilului lui, cu aceeaşi duioşie cu care tata mă încheia la ghete. Prezumţia aceasta de neîncredere până la proba contrară pe care o aplic necondiţionat tututor stă la baza dorinţei de a deveni ziarist. Nu cred să fie vorba doar despre vocaţia adevarului, ci mai degrabă despre nevoia de a devoala straturile de piele suprapuse, de a intui relaţia dintre oameni, fapte şi lucruri.

Read more »

De-a v-aţi-dictatura

By |

Când duşmanul este în afară, lucrurile sunt simple. Ştii pe ce armată te bazezi, care îţi este casa, cine îţi sunt trădătorii. Trădarea, ea însăşi, are limite uşor de recunoscut: este singulară şi înseamnă pactizarea cu străinul, cel mai adesea în schimbul unor foloase personale, ale unor promisiuni de putere după ce ai tăi vor fi învinşi.

Read more »