Author Archive
Iată, anul acesta ne aduce pe marile ecrane un remake al clasicului SF din 1990, “Total Recall”. Dacă în varianta de acum 20 de ani protagonistul Douglas Quaid era interpretat de Arnold Schwarzenegger, acum în rolul eroului se află Colin Farrell. Noul “Total Recall” e, fireşte, mai modern, ceva mai dinamic. Dar parcă a pierdut ceva din farmecul antecesorului său.
Joi 31 mai a avut loc, la Cinema Studio, proiecţia mediu-metrajului “Kiddo”. Este vorba despre un proiect îndrăzneţ şi original, rodul muncii unei echipe de tineri cineaşti proaspăt ieşiţi de pe băncile facultăţii. În fapt, avem de-a face cu primul film interactiv din istoria cinematografiei româneşti.
“Undeva la Palilula” (2012) reprezintă debutul cinematografic al reputatului regizor de teatru Silviu Purcărete. Purcărete ne propune un film în convenţie surrealist-absurdă, a cărui miză este realizarea unei fresce metaforice a societăţii comuniste româneşti în faza sa ceauşistă.
Scena teatrului underground românesc este, de ani buni, foarte activă. La ora actuală (în Bucureşti cel puţin), se face teatru în baruri, în puburi, în pivniţe: în marea lor majoritate, montări de bună calitate!
“Salmon Fishing in the Yemen” (2011), ecranizare a romanului omonim de Paul Torday, este în primul rând o comedie britanică foarte reuşită. Filmul depăşeşte însă spectrul şi ambiţia unei simple comedii, vorbindu-ne despre aspiraţii şi trăiri omeneşti profunde, în care ne putem cu toţii regăsi: aspiraţii precum împlinirea propriilor visuri şi proiecte (aparent) utopice; sau, în alt registru, posibilitatea unei comunicări interumane şi a unei înfrăţiri spirituale ce transcende toate barierele culturale.
Cu “La source des femmes” (2011) regizorul francez de origine română Radu Mihăileanu se aventurează pe meleaguri tematice noi, încă neexplorate de către cineaştii de ascendenţă carpato-danubiană: în acest din urmă film al său, Mihăileanu abordează problema condiţiei femeii în lumea musulmană. O temă foarte la modă în cinematografia “de Cannes” a zilelor noastre, însă una ce constituie de regulă apanajul unor regizori musulmani, ca de pildă Jafar Panahi.
“Tinker Tailor Soldier Spy” (2011) este adaptarea cinematografică a romanului omonim scris de John le Carré – o poveste cu spioni plasată în Anglia anilor ’70, la apogeul Războiului Rece. Filmul este complicat şi captivant, înţesat de intrigi fără număr. Dramaturgia de calitate a peliculei întâlneşte o distribuţie formată din actori de primă mână. Rezultatul este un film de neuitat.
“Habemus Papam” (2011) este cel mai recent film în regia lui Nanni Moretti. Cineastul italian ne propune spre vizionare povestea unui papă care… nu vrea să fie papă! Filmul este captivant şi are multe momente bune. Dar este oare asta suficient?
Departe de ce ne-am putea aştepta de la un film cu rădăcini în biografia lui Marilyn Monroe (mai ales dacă avem în vedere sfârşitul tragic al divei), “My Week With Marilyn” este o peliculă reconfortantă, ce radiază înţelegere, iertare şi căldură umană. Cu siguranţă veţi ieşi zâmbind din sala de cinema.
“L’Artiste”, filmul din 2011 al lui Michel Hazanavicius, reprezintă un pariu îndrăzneţ în contextul cinematografiei actuale: Hazanavicius şi-a propus să regizeze, în acest început de secol XXI, un film alb-negru mut. Pariu câştigat.
Iată, anul acesta ne aduce pe marile ecrane un remake al clasicului SF din 1990, “Total Recall”. Dacă în varianta de acum 20 de ani protagonistul Douglas Quaid era interpretat de Arnold Schwarzenegger, acum în rolul eroului se află Colin Farrell. Noul “Total Recall” e, fireşte, mai modern, ceva mai dinamic. Dar parcă a pierdut ceva din farmecul antecesorului său.
Joi 31 mai a avut loc, la Cinema Studio, proiecţia mediu-metrajului “Kiddo”. Este vorba despre un proiect îndrăzneţ şi original, rodul muncii unei echipe de tineri cineaşti proaspăt ieşiţi de pe băncile facultăţii. În fapt, avem de-a face cu primul film interactiv din istoria cinematografiei româneşti.
“Undeva la Palilula” (2012) reprezintă debutul cinematografic al reputatului regizor de teatru Silviu Purcărete. Purcărete ne propune un film în convenţie surrealist-absurdă, a cărui miză este realizarea unei fresce metaforice a societăţii comuniste româneşti în faza sa ceauşistă.
Scena teatrului underground românesc este, de ani buni, foarte activă. La ora actuală (în Bucureşti cel puţin), se face teatru în baruri, în puburi, în pivniţe: în marea lor majoritate, montări de bună calitate!
“Salmon Fishing in the Yemen” (2011), ecranizare a romanului omonim de Paul Torday, este în primul rând o comedie britanică foarte reuşită. Filmul depăşeşte însă spectrul şi ambiţia unei simple comedii, vorbindu-ne despre aspiraţii şi trăiri omeneşti profunde, în care ne putem cu toţii regăsi: aspiraţii precum împlinirea propriilor visuri şi proiecte (aparent) utopice; sau, în alt registru, posibilitatea unei comunicări interumane şi a unei înfrăţiri spirituale ce transcende toate barierele culturale.
Cu “La source des femmes” (2011) regizorul francez de origine română Radu Mihăileanu se aventurează pe meleaguri tematice noi, încă neexplorate de către cineaştii de ascendenţă carpato-danubiană: în acest din urmă film al său, Mihăileanu abordează problema condiţiei femeii în lumea musulmană. O temă foarte la modă în cinematografia “de Cannes” a zilelor noastre, însă una ce constituie de regulă apanajul unor regizori musulmani, ca de pildă Jafar Panahi.
“Tinker Tailor Soldier Spy” (2011) este adaptarea cinematografică a romanului omonim scris de John le Carré – o poveste cu spioni plasată în Anglia anilor ’70, la apogeul Războiului Rece. Filmul este complicat şi captivant, înţesat de intrigi fără număr. Dramaturgia de calitate a peliculei întâlneşte o distribuţie formată din actori de primă mână. Rezultatul este un film de neuitat.
“Habemus Papam” (2011) este cel mai recent film în regia lui Nanni Moretti. Cineastul italian ne propune spre vizionare povestea unui papă care… nu vrea să fie papă! Filmul este captivant şi are multe momente bune. Dar este oare asta suficient?
Departe de ce ne-am putea aştepta de la un film cu rădăcini în biografia lui Marilyn Monroe (mai ales dacă avem în vedere sfârşitul tragic al divei), “My Week With Marilyn” este o peliculă reconfortantă, ce radiază înţelegere, iertare şi căldură umană. Cu siguranţă veţi ieşi zâmbind din sala de cinema.
“L’Artiste”, filmul din 2011 al lui Michel Hazanavicius, reprezintă un pariu îndrăzneţ în contextul cinematografiei actuale: Hazanavicius şi-a propus să regizeze, în acest început de secol XXI, un film alb-negru mut. Pariu câştigat.