Băieţii deştepţi subminau economia. Oare Băsescu ştia?

"Orice companie de genul producătorilor în bandă sau cei care au producţia ameninţată de preţuri sau de diverse abordări greşite, poate să facă ce a făcut şi ALRO, ce a făcut şi Lukoil, ce a făcut şi SIDEX-ul, poate să se adreseze cu memorii Preşedintelui. Nu eu iau deciziile să fie rezolvate problemele, dar îi atenţionez pe cei care le pot rezolva, pentru că este şi responsabilitatea mea…", a spus, la acea reuniune, şeful statului.
Discursul merită citit integral, nu trunchiat, aşa cum a apărut în presă, pentru că sunt câteva afirmaţii care cred că sunt corecte, dar şi aprecieri care, după opinia mea, arată că Traian Băsescu are încă probleme să înţeleagă cum funcţionează o economie de piaţă. De exemplu, Băsescu afirmă, în faţa oamenilor de afaceri, că presa este extrem de preocupată de faptul că Alro şi Sidex cumpără energie ieftină de la Hidrolelectrica, dar tace atunci când este vorba de afacerile "băieţilor deştepţi" care nu produc nimic. "Dar, n-o să vedeţi că vreunul care i-a energie fără să producă nimic, doar o revinde, n-o să vedeţi că e atacat în presă. De ce? Pentru că ei dau publicitatea.", spunea preşedintele României. Perfect de acord cu această parte a discursului: există o stranie tăcere în presă în legătură cu "băieţii deştepţi". De fapt, greşesc. Nu este nimic straniu. Pur şi simplu este vorba de bani, şi nu doar cei contabilizaţi oficial în contracte de publicitate.
Fraza cu care sunt în total dezacord este cea în care preşedintele Băsescu afirmă: "Vă asigur că, de aici, o să mai scriu, dacă aveţi un memoriu mai scriu odată pe el, cum am scris şi data trecută: Domnule ministru al economiei, vedeţi ce e în interes naţional, cui să-i daţi energie!". Niciodată, dar absolut niciodată, nu voi crede că un om politic, fie el şi preşedintele României, aflat la al doilea mandat şi aparent eliberat de presiunea electorală, trebuie să spună cine trebuie să primească energie ieftină. Dacă există un interes naţional acesta este să lăsăm economia de piaţă să funcţioneze fără intervenţia politicului. Să luăm cazul industriei petrochimice, în care este implicat domnul Ioan Niculae. Ce este rău în faptul că ţăranul român poate cumpăra îngrăşăminte ieftine, produse în Ucraina cu gaze ruseşti achiziţionate mult sub preţul pieţii? Dacă agricultorii noştri pot beneficia astfel de faptul că suntem vecini cu Ucraina, de ce trebuie să-l mai ajutăm pe domnul Niculae să producă îngrăşăminte ieftină, pe care o exportă? Practic, de gazele româneşti ieftine ar beneficia acei agricultori străini care cumpără îngrăşăminte de la Ioan Niculae. Dar problema de fond este alta: care sunt criteriile pe baza cărora guvernul, ministerul economiei, decid cine are acces la gaze sau la energie ieftină? Preşedintele Traian Băsescu spune, aparent corect, că vrea să-i ajute pe exportatori, pentru a reduce deficitul de cont curent. "Obiectivul echilibrării balanţei de cont curent este fundamental, după părerea mea, pentru că acesta este unul din deficitele structurale ale economieri româneşti", a afirmat Băsescu, la gala ANEIR din 19 decembrie 2011. Aparent corect, pentru că, dacă acesta este criteriul, ar trebui ca guvernul să ia lista primilor zece exportatori şi să le ofere la toţi curent de la Hidro şi gaze subvenţionate. Chiar la reuniunea la care Traian Băsescu a intervenit în favoarea Alro, Sidex şi a combinatului lui Ioan Niculae, s-a spus care sunt primii zece exportatori români, în 2011: Automobile Dacia, Nokia, care a închis fabrica de la Jucu, Rompetrol Rafinare, Renault Industrie, Petrotel Lukoil, Honey-well Technologies, Samsung Electronics, Petrom, Arcelor¬Mitall Galaţi şi Celestica România. Ori, doar o parte din aceştia au beneficiat de facilitatea de a cumpăra energie ieftină. Pe ce criterii s-a acordat acest ajutor de stat doar către unele companii?
De fapt, ce mai mare temere a mea este că, cel puţin în România, de fiecare dată când politicienii intervin în economie apare şi corupţia. Domnul Ioan Niculae este cercetat de DNA într-un dosar în care un lider local al PSD i-ar fi cerut o sponsorizare de un milion de euro. Potrivit procurorilor, Niculae ar fi acceptat să de banii dar, în schimb, dorea ca persoane agreate de el să fie numite la conducerea ministerului economiei, precum şi la Transgaz şi Romgaz. În plus, să nu uităm incidentul recent, în care lui Niculae său a fost la un pas să devină şeful comisiei de supraveghere a asigurărilor, la propunerea PDL.
Şi ultimul dosarul în care Ioan Niculae este cercetat de către DIICOT este mai degrabă unul de corupţie decât de subminare a economiei naţionale – un termen care-mi aminteşte de procesele ceauşiste ale anilor 80. Nu cred că acest dosar se va finaliza cu condamnări (pedeapsa minimă este cinci ani de închisoare, iar maximul este detenţia pe viaţă!). Dar el ar putea arăta publicului cât de mare a fost jaful din sectorul energetic românesc, care au fost legăturile vinovate dintre politicieni din mai toate partidele şi afacerişti dubioşi, crescuţi la şcoala fostei securităţi. Să sperăm că DIICOT va avea putere să înceapă cercetări şi în cazul contractelor de la Hidroelectrica.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *