Nici măcar ideile lui Crin Antonescu nu se trezesc dis de dimineaţă!

Inspirat probabil de ziua de 24 ianuarie,Crin Antonescu s-a crezut pentru câteva zile, Alexandru Ioan Cuza la 1859 şi avrut să-I pună pe social-democraţi, în faţa faptului împlinit, anunţând că USL va demisiona cel mai probabil, în bloc, din Parlament. Dar aşa cum Crin Antonescu nu e Alexandru Ioan Cuza, nici Victor Ponta şi pesediştii nu sunt puterile garante, aşa că, scurt, i-au retezat preşedintelui PNL tot avântul.

De atunci, şi pe bună dreptate, gura copreşedintelui USL nu se mai aude. Vorbesc în schimb, în locul lui alţii, dar fără a-i face deloc cinste. Am spus cu altă ocazie, că Antonescu a reuşit în partid, să-i reducă la tăcere pe toţi cei care nu erau de acord cu tot ceea ce spunea. Fără să vrea, şi fără măcar să-l critice direct, proprii colegi de partid scot la iveală cât de fragil este suportul de care se bucură Antonescu. Mai întâi, dintre parlamentarii PNL, conform informaţiilor furnizate de presă, doar 20 dintre ei au luat în serios depunerea demisiilor. Alţii, mai trecuţi prin Parlament, şi la propriu şi la figurat, vezi Theodor Meleşcanu, au încercat de la bun început să-i explice lui Antonescu că ideea nu e strălucită:"Ne putem şi sinucide, dar nu asta e soluţia". Dintre cei 20 care se băteau cu pumnii în piept că deja! şi-au scris demisia, majoritatea se retrag din această schemă :"Demisia?!Care demisie?!". Mircea Diaconu, unul dintre semnatari, chiar îi explică plastic lui Antonescu că "ar fi cei mai mari fraieri dacă şi-ar da demisia". Pe de altă parte, Adriana Săftoiu, deloc prietenă cu Crin Antonescu,precum Victor Ponta, a spus că ea tot pleacă din Parlament şi nu revine asupra deciziei. Concluzia: fiecare face ce vrea.

Pe scurt, din toată această mişcare, tot ceea ce a reuşit Crin Antonescu a fost să demonstreze că nu este luat în serios nicide proprii colegi de partid şi nici de Victor Ponta sau vocile care într-adevăr contează în PSD.

Îl înţeleg pe liderul liberal că se vrea la putere cât mai repede. Îl înţeleg şi că forţează suspendarea preşedintelui în loc să meargă pe mâna PSD că îl va susţine în 2014. Pentru că în ceea ce-l priveşte se mai conturează un motiv care să-i justifice graba: necesitatea de a se distanţa de PSD. Liderul PNL a mai avut momente publice în care a arătat clar că asocierea cu pesediştii începe să-l deranjeze. Şi mai mult decâtde obicei, în ultima vreme, PNL şi PSD demonstrează că au diferenţe ireconciliabile.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *