Cacealmaua Southstream

De fiecare dată când se discută de conducta de gaze Nabucco, intră în vorbă şi eternul rival rus, Southstream: printr-un joc al decepţiei şi al sofismelor subtile, el a ajuns mai bun, mai probabil, mai sigur. În realitate, gazoductul submarin e o amăgire: n-are nici o miză economică iar dacă totuşi se va construi nu va rezolva, ci va agrava problema pe care Nabucco încearcă să o rezolve.

PREMIZELE.
Teoretic, Rusia poate livra acum mai multe gaze decât poate Europa să plătească. Însă pe termen lung, nimeni nu are încredere că o va face. Gazprom, condusă direct de la Kremlin, a fost întotdeauna braţul economic al diplomaţiei ruse. Se poate vedea uşor pe o hartă a preţului gazelor: cu cât un stat se pliază mai bine pe interesele Federaţiei Ruse, cu atât mai ieftine sunt gazele pe care le primeşte. Şi invers, desigur.

De aici a apărut ideea Nabucco. Atunci când ai un asemenea partener, nu te poţi baza pe atitudinea naturală de conservare a profiturilor. Dacă se supără şi nu-ţi mai vinde deloc, pentru a te forţa să iei cutare sau cutare decizie, ce faci? Găseşti alternative.

REACŢIA.
Evident că Resia nu vrea să se întâmple asta. Şi atunci ce face? Vine cu propriul proiect. Nu e încă foarte clar cum încă o ţeavă către aceeaşi sursă rezolvă dependenţa de sursă, dar… răbdare.

DIVERSIUNILE.
Prima petardă a fost disputa cu Ucraina din iarna lui 2008. După şicane reciproce, scumpiri şi presupuse furturi din conducte, a rămas impresia generală că nu sursa ci transportul ar fi problema. În realitate, Ucraina este atât de dependentă de gazul rusesc încât nu îşi permite să treacă prin astfel de crize decât cu preţul colapsului total. Colaps după care oricum va face tot ce îi cere Rusia.

A doua perdea de fum a fost concluzia analizei despre cât de certe sunt sursele de alimentare pentru Nabucco. Analiza este absolut legitimă în sine, şi poate fi chiar un motiv de anulare a proiectului. Însă în nici un caz nu serveşte ca argument pentru o soluţie "second-best" ca Southstream, care este de fapt o non-soluţie, aşa cum am arătat mai sus. Rusia s-a oferit chiar să transporte gaz azer prin Southstream, ca şi cum asta ar fi vreo garanţie că ţeava nu se va înfunda la nevoie.

PAPAGALII.
O maximă lecturată de la cap la coadă spune că nu poţi să prosteşti pe toată lumea tot timpul, însă cu siguranţă poţi să prosteşti câte unul, pe rând. Turcia îşi ştie foarte bine interesele, Azerbaidjan nu poate fi convins să refuze din principiu un viitor client, iar Armenia, Georgia şi Iran sunt aproape imposibil de controlat simultan. Verigile slabe rămân România SAU Bulgaria: e de ajuns să păcăleşti doar una. Acum e rândul Bulgariei, dar, în caz că bulgarii se dezmeticesc şi România este constant ademenită, cu cicluri anuale de anunţuri după pattern-ul "România poate participa", "România nu mai poate participa", "Southstream se anulează", "Southstram se reia".

Este de ajuns ca unul singur să saboteze discret Nabucco, închipuindu-şi că astfel îşi sabotează vecinul, şi scopul este atins.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *