Călătoria cu Naşul, hârtia de turnesol a stării societăţii nostre de mucava

Personal cunosc sportul ăsta care se practică şi în regimul comunist, însă cred că mai mult de către studenţi şi în consecinţă l-am practicat şi eu. Ca elev mergeam în acelaşi sistem la filme. Că licenţiat şi având salariu am încetat de jenă şi ne mai având scuză unui câştig similar unei performante în "afaceri", să mai continui să mai practic acest sport.

Eram un produs al societăţii comuniste, iar tatăl meu care era un produs al regimului anterior războiului nu înţelegea şi nu aprobă acest sistem, deşi nu se regăsea într-un sistem compatibil cu mentalitatea să.

Mă întreb dacă azi fenomenul nu a depăşit cu mult cadrul şcolar în care se desfăşura şi nu a devenit sport naţional.

Asta este o întrebare foarte bună adică să ne lămurim dacă blatul sub toate formele sale era mai amplu în comunism decât în acest capitalism de operetă de la noi.

Referitor la acestea, ori factorii de răspundere ne plasează într-o "comedie a erorilor" apărând ca fiind surprinşi să afle o "noutate" care dacă nu mai este noutate, ni se spune că fenomenul nu poate fi eradicat decât doar prin investiţii şi tot felul de piedici insurmontabile, justificare permanentă şi universal valabilă pentru a nu se rezolvă nimic în această ţară.

Fals, adevărata fiind doar lipsa de dorinţa de a se stopa o vacă bună de muls care este CFR, chiar dacă efectul final este moartea vacii.

De ce spun asta? Păi, pentruca acum mulţi ani în Austria încă student, deci cu acest obicei încă activ am încercat să merg cu nasul . " Nasul" m-a refuzat categoric spunând că tine mai mult la serviciul său şi la salariul nu mare dar din care trăieşte, decât să-l rişte în aşa ceva. Deci nu aspectul de cinste sau moralitate mi-a fost opus ci cel în care sancţiunea potenţială era ceva posibil, ba chiar aproape cert.

Deci dacă se vrea se poate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *