Când Iliescu stă ca diferenţă. Vechea gardă şi tinerii recruţi

Generalii au zâmbit. Şi-au fumat trabucurile, împărţind între ei treburile şi afacerile ţării. I-au lăsat pe cei tineri să îşi dispute iluzorii teritorii şi să se joace de-a harta şi puterea. "Atâta vreme cât nu intră în camera de cărţi a celor mari, sunt inofensivi. Şi poate, dintre ei, se vor alege cei puţini care să înveţe de la noi, generalii-încă-în-forţă". Vechea gardă nu se înşeală niciodată.

În toată această vreme, mareşalul stă la fereastră. "Trece şi primăvăra asta. Liliacul a început să se scuture. De ce n-or fi udat muşcatele? De-acum e zăpuşeală. Victor s-a dovedit a fi dintre cei buni. Prostănacul avea gura slobodă: n-a fost niciodată în stare să fumeze cum trebuie un trabuc". Închide fereastra, oprind razele soarelui să lumineze praful de pe cărţile din bibliotecă. Zâmbeşte şi lasă gândul să-l oprească din gest: "oare ce voiam să fac? Traian e un adversar pe cinste. Dar vin vremuri mari. Nici eu, nici el, nu am reuşit să ne alegem moştenitorul. Oare ce face generalii?". Cel mai tânăr dintre generali a ajuns prim-ministrul ţării. A înţeles de la început că locul lui nu e printre tinerii recruţi şi joaca lor de-a viitorul. Câteodată, tinereţea îl dă de gol: îl enervează greii partidului, cei care îi aduc la semnat lista cu miniştrii şi portofoliile lor. Trebuie să îşi controleze ranchiuna: nu e momentul să intre în dispută. Încă nu ştie cine s-ar da de partea lui, pentru puterea lui. "Sunt la începutul carierei politice la nivel înalt. Pot pierde totul. Sunt cel mai tânăr membru al propriului guvern, cel mai tânăr şef de partid, unul dintre cei mai tineri prim-miniştri. Cel mai tânăr general.Am ajuns departe, sunt cel mai tânăr dintre toţi miniştrii aceştia puşi pe foaie. Cel mai tânăr şef de partid. Încep să urc. De tânăr".

Vechea gardă şi-a stins trabucul şi a dat ordinul: "Gata, tinerii să nu ne mai deranjeze, acum se întâmplă lucruri serioase. Daţi-le ceva de citit. Puneţi-le un film, trimiteţi-i în vacanţă. Avem treabă!". Cel mai proaspăt dintre recruţi, Mihai-Răzvan Ungureanu, nu a înţeles că aşa se face şi desface puterea. Că generalii se întorc întotdeauna, pentru că ei nu trădează. Nu-şi trădează partidul, nu se trădează unul pe celălalt. I-a zis-o Adriean Videanu cât se poate de răspicat: Garda veche nu cedează puterea! Moare şi nu se predă!

Ungurenii încă se numără, dar teamă mi-a că socoteala finală nu va fi optimistă. Mesajul pe care democrat-liberalii, înţelegându-i aici pe cei care deţin, la propriu, partidul, l-au dat duminică, la lansarea candidaţilor pentru alegerile locale, este acela al opacităţii sistemului. Pentru MRU nu este loc, nu unul care să conteze. Bineînţeles, a fost invitat să se înscrie în partid. Să facă proba că poate fi general. În rest, jocul de-a savantul, farmecul tinereţii, toate acestea nu înseamnă nimic în război. Şi nici în partid.

Frontul Salvării Naţionale s-a reactivat, aşa cum se întâmplă în orice alegeri. Diferenţa o face Ion Iliescu: între PSD şi PD, singurul care a tranşat lucrurile a fost Iliescu. Până la un punct, mi-a fost suficient: mai-răul e acela care l-a păstrat pe Iliescu. De aici încolo însă, pentru că nu vreau ca la alegeri să văd un film sau să plec în vacanţă, ar fi momentul ca mai-binele măcar să fie asumat.

Mareşalul zâmbeşte împăciuitor, pentru că noi, civilii, nu pricepem nimic din putere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *