Cine este “camerista beată” a lui Victor Ponta?

Dar ce nu a ştiut e că nu intră în fişa postului o astfel de obedienţă.
Dacă operele nu-l recomandă, ca pe un cercetător individual de marcă, Haiduc mai izbuteşte la comun să mai publice câte ceva pentru puncte academice, în schimb la supuşenie este campion. Nici nu i-a cerut oficial Victor Ponta să organizeze un comitet de cercetare privind plagiatul lui Mang că a şi sărit spre maxima linguşire să fie şotron de tragere. Cât de mare este umilinţa micului păstor de academicieni?

Dacă nu s-ar fi opus proiectului Roşia Montană poate că ar fi trecut prin funcţie neobservat de marele public. Chimistul care nu a a avut niciodată curiozitatea să cerceteze dosarului proiectului de investiţie a RMGC (n-a răspuns niciodată invitaţiei făcute de compania româno-canadiană) şi-a exprimat de nenumărate ori punctele de vedere anti, în concertul ecologic de sub ferestrele sale zăbrelite. Pe unde se duce vorbeşte despre protejarea patrimoniului, fără să cunoască proiectul arheologic, cel mai mare din România, finanţat de RMGC, în valoare de 15 milioane de dolari, despre nevoia de a se lucra în galerii, despre aurul care trebuie să intre în visteria Băncii Naţionale, iar o mică parte investitorului. Văzduhisme.

Că niciun academician de marcă al lumii nu i-a călcat instituţia asta e başca. Dar să ai pretenţii de a fi instituţie de referinţă şi să nu ai aplecare spre cercetare e ca şi cum michiduţă s-ar vrea rege.
Cotrobăind prin presa ultimelor luni am dat peste o declaraţie de a sa, cel puţin şocantă:

"România contribuia şi până acum cu fonduri la puşculiţa comună a cercetării europene. Această situaţie ne dă dreptul să participăm la competiţia pentru finanţarea cercetării, dar nu ne asigură o finanţare cel puţin egală cu suma cu care contribuim. Dacă nu venim cu proiect de calitate, pierdem. Pe anul trecut contribuţia României în domeniul cercetării a fost de 40 de milioane euro, dintre care s-au recuperat numai 18. Practic am finanţat şi cercetarea altora. Printre punctele slabe, care generează această stare a faptelor, se numără: dotarea nesatisfăcătoare de care dispune instituţia, vizibilitatea şi performanţa acesteia, orientarea spre teme care nu sunt de mare actualitate şi de perspectivă" – o spune chiar el, Ion Haiduc, citat de Nord literar, nr. 2 (105), februarie 2012. Nu pot să cred. Cu ce se prezintă la raportul anual al Academiei Române?

Bugetul Academiei Romane pe 2012 a fost negociat cu Ministerul de Finante la 354.281.000 de lei, cu 5,61% în creştere faţă de cel pe 2011, potrivit prevederii legii bugetului de stat. E mult e puţin, dar rezultatele lipsesc cu desăvârşire.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *