Comisia Europeană vrea să stimuleze investiţiile în exploatarea materiilor prime

Pe de o parte se instituie o regulă de aur: deficitul structural nu poate depăşi Obiectivul naţional pe Termen Mediu (MTO). Acest obiectiv este stabilit pentru fiecare stat membru în parte, limita sa fiind de 0,5% din PIB, în termeni structurali. Dacă datoria guvernamentală este sub 60% se poate atinge limita maximă de 0,1%.

Bruxelles-ul, ca orice instituţie care se respectă, a găsit şi soluţii pentru mărirea veniturilor bugetare.
Ce a urmărit Comisia Europeană? În primul rând să transmită un semnal clar f

inanţatorilor că ţările semnatare, chiar şi cele din zona non-euro, au bugete solide şi sunt solvabile, iar nu în ultimă instanţă să se asigure că derapaje de tipul Greciei nu vor mai fi posibile.
Specialiştii CE consideră că în ultimii ani, Europa a rămas mult în urma altor continente privind exploatarea resurselor minerale, care ar fi în jur de 100 de miliarde de euro. “Parteneriatul european pentru inovare în materii prime" are ca principal obiectiv să ofere statelor member UE un schimb liber de informaţii şi de tehnologii pentru ca prin exploatarea raţională a resurselor, evident cu respectarea drastică a condiţiilor de mediu, să se asigure condiţiile de dezvoltare durabilă, atât a comunităţilor locale, cât şi finanţarea bugetelor publice.

Chiar dacă nu este încă în zona euro, statul nostru s-a obligat să menţină deficitul bugetar sub limita de 0,5 %. Acum este de 0,7%. Ce înseamnă acest lucru pentru România?
Cheltuielile publice vor fi reduse, iar guvernul se va obliga să mărească veniturile. Cum? Prin stimularea investitorilor şi folosirea raţională a resurselor. În condiţiile în care statul a avut experienţa atâtor falimente în explorarea şi exploatarea zăcămintelor naturale, unica şansă este să atragă investitori şi să-şi impună la vedere condiţiile, astfel încât procesele de licenţiere să nu dureze zeci de ani, până ce acţionarul ajunge la bătrâneţe, crescându-i barba aşteptând.
Ce face România? .Şi-a demonstrat incapacitatea crasă în a gestiona fondurile europene şi huzurul pe banii publici ai politicienilor cu putere de decizie este evident, dar ţine blocate proiecte care ar putea aduce miliarde de euro din taxe şi din impozite.

Cazul Roşia Montană este cunoscut. Proiectul minier, încheiat cum se zice în literatură, la toţi nasturii, aşteaptă de 14 ani un cadru legislativ clar şi autorizaţiile necesare. Guvernele care s-au succedat, fie nu au fost interesate, fie politicienii s-au speriat de impactul electoral negativ care l-ar avea din cauza susţinerii mineritului. Acum, când 78 % dintre români susţin proiectul, procent prezentat recent la TVR de Mircea Toma, unul dintre principalii opozanţi, aceştia ar avea mai mult de câştigat decât de pierdut.
Aşa cum a susţinut de atâtatea ori, Dragoş Tănase, directorul RMGC, “beneficiile directe pentru economia României ar fi de patru miliarde de dolari. În plus, s-ar creea 2.300 de locuri de muncă directe pe perioada etapei de construcţie a minei, 800 de locuri de muncă directe în timpul exploatării şi 3.000 de locuri de muncă (directe si indirecte) pe perioada operării." Acest mesaj a ajuns până în vârful muntelui, doar în culisele guvernamentale nu. De parcă executivul românesc ar fi condus de Stephanie Roth şi nu de un fost şef al SIE.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *