Crin Antonescu şi Ioan Ghişe iau cu asalt dă comişăn of Venis

Ghişe îşi ridică sprânceana dreaptă cu arătătorul temându-se să nu fi căpătat halucinaţii de la statul în soare în faţa Cotroceniului în timp ce făcuse pe omul sandwich, protestând împotriva tiraniei băsesciene şi-a asupririi pe care o simţea tot mai acut, cu precădere când nu era invitat în studiourile televiziunilor, ai căror telespectatori semnalaseră că li se cam acrise de el şi revoluţia lui.

– Şefu`… bâiguie el sugrumat de surpriză, ce faci şefu`? Trebuie să mergem la întâlnirea cu Comisia de la Venezia şi mata nu eşti încă îmbrăcat…
– Dragul meu, se sclifosi Crin Antonescu, dând masca la o parte şi lăsând să se vadă fardul albastru din jurul ochilor, rujul roşu de pe buze şi o aluniţă pe care şi-o făcuse pe obrazul stâng cu dermatograful Adinei… Eu sunt gata, vreau să dăm bine în faţa Comisiei, vezi tu… le facem o primire emoţională ca la ei acasă, îi sensibilizăm şi apoi îi facem praf cu nedreptatea care ni s-a făcut. Le explicăm că au fost dezinformaţi de alde Merkel, Redding şi Băsescu, flutur un pic din gene şi gata…

Îl privi cu atenţie pe Ghişe, îi luă bărbia între arătător şi degetul mare, îi întoarse faţa când pe stânga, când pe dreapta şi zise:
– Cred că ai un potenţial deloc de neglijat, dragul meu… Cred că cel puţin unuia din Comisie s-ar putea să-i placă doamnele păroase. Cu puţin fard şi roşu-n obraji, cred că scot ceva bun din tine.
Ghişe îşi trase faţa din mâinile şefului său de partid, cu un curaj nebănuit. Îi dădu acestuia două bombonele dintr-o cutiuţă pe care scria Haloperidol, după care, cu binişorul, îi luă masca, evantaiul, îi scoase rochia şi-l ajută să îmbrace un costum. Constată că nu se tunsese de când a fost uzurpat de la Cotroceni, şi-l alergă prin casă cu un pieptene într-o mână şi lac fixativ în alta, în timp ce Crin fredona făcând piruete "O sole mio".

– Mă gândeam dragă Ghişe, să-i întâmpin cu câteva cuvinte în limba engleză.
– Şefu`, te rog io, nu!
– Măcar un "helău diăr comişăn of Veneişia", un "nais tu hez iu hiăr diăr comişăn?"
Ghişe scutura vehement din cap, răsucind pe deget o şuvită din sprânceana stângă, arătându-şi poziţia categorică şi nervozitatea.

– Nici măcar în italiana, dragă Ghişe? Ştii doar că m-am întors recent din Italia şi oricât de incredibil ar părea, am învăţat limba în aşa un răstimp scurt şi ştii de ce? Pentru că sunt un geniu, dragul meu, un ge-niu! Le zic aşa: bongiorno comisione, benvenuti a Napoli: Piţa, vino? Piţa e vino? Si? Mascalţone, caţo, vafanculo, arividerci, cabron"?
– Şefu`, năduşi Ghişe, cabron e în spaniolă.
– Asta înseamnă că vorbesc fluent şi spaniola, dragul meu… Acum eşti convins că sunt un geniu?
– Şefu`, eu mi-am permis să vă angajez o translatoare, o doamnă foarte drăguţă pe care o cunoaşteţi oarecum. Adică, îi cunoaşteţi vocea şoptită şi suavă…

Antonescu se lumină la faţă:
– Să nu-mi zici, pezevenghiule, banditule… Începu să-l gâdile pe Ghişe care se zvârcolea de râs, răcnind:
– Ba daaaa, şefu`, ba daaaaa! E doamna care vă spune seara poveştile de noapte bună prin telefoooon!

Întâlnirea cu Comisia decurse în cel mai plăcut mod posibil, în afară de tentaţiile pe care le resimţea Crin dorind să traducă iar în română, ceea ce tradusese deja în engleză translatoarea. Doar pantofii lui Ghişe ţintiţi în fluierul piciorului în timp ce se prefăcea că-şi caută nişte documente importante în maldărul de hârtii cu sloganuri anti-Băsescu şi desenele primite de la un alt manifestant fugit de la psihiatrie, îi ostoi oarecum dorinţa de a vorbi în limbi. Spre sfârşit, scăpat o clipă de sub privirea vigilentă a lui Ghişe, murmură la urechea unui comisar sau cum dă devăl îi zice, un "io sono la madre e il padre di comisione di Veneţia, e volio giocare un pokăr con te, ti amo, ciao ragaţo!"

Textele Angelei Tocilă pot fi citite și AICI.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *