Crin, Becali, Duda si monarhismul

De cativa ani incoace ploua cu monarhisti de ultima ora, unii fiind chiar fosti trambitasi ai fesenismului in forma sa cea mai agresiva. Este superb ca Regele a decorat-o recent pe marea poeta si militanta civica Ana Blandiana. Nu poti sa nu te intrebi insa ce cauta pe lista decoratilor fostul jurnalist Cornel Nistorescu, un personaj direct implicat in degradarea galopanta a discursului public din Romania?

Una dintre cele mai revoltatoare actiuni ale comunistilor din Romania fost dictatul din 30 decembrie 1947. Prin abdicarea fortata a Regelui Mihai se incheia un ciclu istoric si se intrerupea cu brutalitate continuitatea constitutionala a statului roman. Dupa 1990, noii potentati au continuat sa cultive miturile propagandei comuniste, atacand nu doar persoana Regelui, ci intreaga istorie a monarhiei din Romania. Un republicanism manipulativ era pus in functiune pentru a legitima republica iliesciana. Nu este aici locul unei cronologii detaliate a aceea ce a urmat. Reconcilierea dintre Casa Regala si tandemul Iliescu-Nastase a fost pentru multi deconcertanta (ma exprim eufemistic). Printul Radu, altminteri o persoana agreabila si un om al dialogului, a devenit un personaj cheie in initiativele monarhice. Cred ca multe din optiunile ultimilor ani reflecta valorile si preferintele sale. Din pacate, unele dintre aceste optiuni nu s-au dovedit tocmai fericite.

Dl Radu Duda este de profesie actor. Mi-am amintit de romanul "Mephisto" de Klaus Mann (fiul lui Thomas Mann), dupa care Istvan Szabo a facut celebrul film cu Klaus-Maria Brandauer in rolul principal (a luat Oscarul pentru cel mai bun film strain). Prototipul personajului principal a fost actorul Gustav Grundgens, scurt timp casatorit cu Erika Mann, sora lui Klaus. Dupa 1933, fostul om de stinga Grundgens a decis sa ramana in Germania nazista si a devenit un fel de actor oficial al celui de-al Treilea Reich. A fost chiar protejatul lui Goering, Reichsmarschal-ul care se pretindea un fel de Mecena.

Am citit cartea lui Klaus Mann cu multi ani in urma. Mi-a ramas insa in memorie dupa decenii motto-ul, un citat din Goethe. Atat cit pot sa-l reconstitui, suna cam asa: “Pot ierta omulului orice greseala a actorului, dar nu pot ierta actorului nici o greseala a omului". Mi-e teribil de teama ca dl Radu Duda, actorul, incepe sa comita destule prea-omenesti erori. Intre acestea, o deschidere spre zone prea putin onorabile.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *