Cum îşi decapitează Antonescu Barbă-Albastră metresele infidele

Puţini îşi dau seama că nebunia liderului PNL nu datează de ieri, de azi, ci chiar de la ascensiunea sa în fruntea partidului, în 2009. Supărat că democraţii nu-l considerau destul de bun ca să se bată cu Băsescu, Crin Antonescu îi strigase acestuia cât e de tiran.

La câteva luni de la episodul respectiv, a făcut şi el pe despotul. Le-a impus colegilor un Statut PNL nou-nouţ, în concordanţă cu nevoile sale. Simţea că cele 20 de procente obţinute în urma alegerilor prezidenţiale îl îndreptăţeau să ceară mai mult. Aproape totul. În caz contrar, Antonescu ameninţa cu demisia, conştient de potenţialul său electoral.
Schimbările şefului PNL erau pe cât de absurde, pe atât de contradictorii cu însăşi denumirea partidului. Practic, liberalilor li se îngrădea libertatea. Antonescu îşi dorea alegeri interne pe bază de listă, ceea ce însemna că învingătorul desemna şi echipa forului de conducere.

Copreşedintelui USL a umblat inclusiv la statutul membrilor. Aşa cum a declarat de curând Mircea Ionescu Quintus, preşedintele Comisiei de Statut a PNL, membrii nu au opţiunea autoexcluderii din partid. Pur şi simplu. Există doar varianta suspendării sau excluderii. Cei care vor totuşi să plece pe cont propriu, sătui de umilinţe sau doar pentru că îmbrăţişează alte valori politice, trebuie să îndure stigmatul de “trădători". Cum se întâmplă astăzi cu Meleşcanu. Cum s-a întâmplat mai demult cu Dacian Cioloş, ori cu actualul premier Ungureanu.
Primul care a reacţionat a fost Călin Popescu-Tăriceanu. Fostul preşedinte al PNL, un prototip de conducător mult mai echilibrat decât Antonescu, a avut o pledoarie cât se poate de logică. Acesta a explicat cum un astfel de Statut nu le-ar fi permis nici unuia dintre ei să ocupe funcţii înalte în partid. Mai mult, Tăriceanu i-a spus lui Antonescu că regulamentul propus de el poate fi numit oricum, numai democratic nu.

În cele din urmă, în primăvara lui 2010, Delegaţia Permanentă a PNL a decis să adopte Statutul propus de Crin Antonescu. Ca o mică paranteză, nu pot să ocolesc declaraţia copreşedintelui USL, din ajunul acelui Congres Extraordinar. "Nu mă preocupă cine va fi candidatul partidului la prezidenţialele din 2014", a spus Antonescu, încercând să lase impresia de fair-play.

Dacă ceea ce spune domnul Quintus este adevărat şi autosuspendarea nu reprezintă nimic altceva decât recunoaşterea unei greşeli, sunt convinsă că Meleşcanu s-a autosuspendat, în sinea lui, încă din toamna anului trecut. Atunci a început să se învinovăţească pentru decizia de a rămâne lângă Crin Antonescu. De aici şi gândurile de coabitare cu Traian Băsescu. Cât despre acest mare “tiran" de la şefia ţării, singura lui greşeală este aceea că a luat PNL-ului ultimul mohican al bunului simţ.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *