Cum mă, mama lui Ştefan cel Mare, să nu îi dai tu o cană de apă lu` fi-tu?

Ştiţi dumneavoastră, "În castel în poartă oare cine bate?/Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit/Eu, şi de la oaste mă întorc rănit…", etc, etc. Iată ce spune pe unul dintre forumuri cineva care se autointitulează Dorahit: "Pe mine m-a-ntrebat fiică-mea când era la grădi şi a auzit prima oară legenda: <chiar>. Şi are dreptate, bietul copil. În poem apare o mamă sadică ce nu vrea să-şi primească în casă şi să-şi oblojească fiul rănit. </chiar>

<chiar>Mai rău e că e îşi întoarce şi nora împotriva fiului…". Intervine un tip care semnează Io: “Referitor la poezie… nu cred că e sadică nici măcar pentru un copil mic… De ce?pentru că rolul ei este de a dezvolta patriotismul… şi alte trăsături de caracter. Ce credeţi, că poezia asta e sadică da de desenele alea animate ce părere aveţi??? Gândiţi-vă de două ori înainte să vorbiţi…". Brusc apare şi Daurel, ale cărui spuse vi le relatăm exact, dar exact: “Este vorba despre o femeie vădană care avea şapte feciori şi atunci când torcea pe prispă s-a oprit un călăreţ şi a spus eu sunt Ştefan turci neau învins. Si noi iam învins pe turci fiindcă peunul la omorât cu sabia adică la taiat la gât şi atunci Ştefan cel Mare sa dus cu calul la el şi-a spus ia uite cum îi curge sânge şi au venit ceililanţi colegi de-ai lui şi-a zis şi ei ia uite cum îi curge sânge. </chiar>

<chiar>Atunci Ştefan cel Mare a plecat şi calul era plin numai de spumă şi sa întors la castel şi Ştefan era rănit la mâna călare pe cal şi Ştefan a ciocănit în poartă şi a spus eu sunt Mamă dami drumul să intru fincă sunt rănit la mână". Teoretic alte cuvinte ar trebui să fie de prisos, dar să continuăm. Se bagă şi Mihai (nu Regele, că el ar mai fi lipsit lângă Mamă) în discuţie: “Nişte iresponsabili , voi toţi habar nu aveţi ce înseamnă sacrificiul suprem.Aveţi în creier doar manele şi consideraţi poezia plină de cruzime". Mioara este sinceră cel puţin, şi iar reproducem exact, dar exact: “Mie nu mia plăcut cartea ,dar mia plăcut să lupt pentru ţara mea şi să demonstrez multor ţări că ROMÂNIA nu e o ţară de curve şi hoţi,poate am scris greşit sau agramat,dar asta nu mă împiedică să fiu om şi să pot face bine altora.În toţi anii petrecuţi prin străini am observat atunci când spui că eşti ROMÂN se uită cam dubios la tine…Nici HAGI nu e cult dar se ridică steagul României şi se cântă şi imnul. Dacă am fii toţi deştepţi, atunci nu ar mai fi existat proşti". Corect. Dar vine Amon din urmă, pe un ton categoric: “Ştefan a greşit mult". Scurt. “ Dacă a văzut că mama lui refuză să îi dea drumul în castel, el trebuia frumos să apeleze la autorităţi şi rezolvau foarte frumos problema. În caz că autorităţile procedau la fel ca în ziua de azi, adică cu mite, şpăgi ş.a., atunci Ştefan avea ce să le dea. Aur, grâne şi animale. Iar mama lui Ştefan cel Mare, risca puşcăria. O aresta preventiv pt. 29 de zile până la aflarea sentinţei. Părerea mea e că femeia era ţăcănită. Adică vine fi-tu de la război, cu rana-n el, mort de foame şi de sete, cu răceala-n rărunchi şi tu, mama ipochimenului, îl trimiţi la gară, să meargă să moară, că o să îi plantezi garoafe şi lalele pe mormânt. Nu mai zic de faptul că ea îi interzicea intrarea în mod ilegal, pentru că practic, stăpânul castelului era Ştefan, ca domn al Moldovei, nu mama lui. Cum mă, să nu îi dai tu o cană de apă lu` fi-tu?!?". Tocmai când ne liniştisem apare o altă problemă: “Ce să mai zici de personajul feminin sinistru din opera fundamentala a românilor…Baltagu’. </chiar>

<chiar>Toată acţiunea se axează pe o nebună care umbla aiurea prin ţară să-l găsească pe bărba-su. Desigur, poate interveni şi o discuţie despre lipsa totală de cojones a tipului, adică Ştefan cel Mare, dar poate cu altă ocazie". Aşa ziceam şi noi.
</chiar>

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *