Cum să îţi aduci angajaţii în pragul disperării

Autorul face încă din primele pagini o listă cu "cei mai mari demotivatori din lume". Printre ei se numără Augusto Pinochet, Donald Trump, Naomi Campbell, Benito Mussolini, Britney Spears, Saddam Hussein, Paris Hilton şi Nicolae Ceauşescu. Mark Young le spune şefilor că angajaţii din ziua de azi au prea multe beneficii (cum ar fi zile de concediu plătite, concediu medical şi timp liber în general). "Această carte e menită să vă repună în poziţia care vi se cuvine la locul de muncă – cea a unui zeu", scrie autorul, adresându-se managerilor şi patronilor. “Cu cât vă veţi aşeza mai repede pe piedestal, cu atât veţi fi mai fericiţi – şi cu atât veţi avea mai puţin de-a face cu angajaţii dumneavoastră. În loc să vină la voi cu probleme şi să vă bată la cap cu întrebări, salariaţii vor păstra distanţa şi vă vor arăta respectul cuvenit". Young mai subliniază că "arătându-le oamenilor cât de lipsiţi de valoare sunt în realitate – şi cât de uşor sunt de înlocuit – veţi putea stoarce mai mult din fiecare angajat. Frica de a fi aruncat afară o dată cu gunoiul îi va însufleţi să muncească mai tare".

Printre învăţăturile lui Young către şefii demoralizatori se numără câteva din domeniul comunicării interne. "Cheia succesului e aceea de a vă ignora angajaţii cu fiecare ocazie. Când aveţi de comunicat ceva, faceţi-o prin e-mail sau telepatie. Nu zâmbiţi şi nu salutaţi niciodată când vă întâlniţi cu angajaţii pe hol sau în parcare, pentru a păstra echilibrul între conducere şi personal. Poate părea nepoliticos, dar e mult mai bine decât să fiţi nevoit să aveţi de-a face cu problemele lor şi cu ideile lor stupide. Reamintiţi-le angajaţilor că dumneavoastră sunteţi şeful prin luarea de decizii înainte de a le auzi părerea. Vă puteţi râzgândi oricând dacă lucrurile nu ies bine"…Şi americanul Ben Simonton, autor al unei cărţi despre motivarea angajaţilor, oferă un set de reguli pentru "managerii care nu ştiu încă cum să-şi demoralizeze subordonaţii".

Dacă le dai angajaţilor multe ordine, respectul de sine le va scădea şi se vor considera nişte angajaţi lipsiţi de importanţă. Dacă un angajat se plânge de ceva, spune-i să-şi vadă de treaba lui; dacă un angajat îndrăzneşte să facă o propunere, spune-i să-şi vadă de treaba lui. Dacă un angajat are o întrebare, nu-l asculta până la capăt, ci dă-i un răspuns oarecare, fără legătură cu întrebarea. Asigură-te că faci mare caz de vreo greşeală făcută de angajat, dar nu-i mulţumi dacă face o treabă bună!".

În toată această nebunie nu mai lipsea decât un filosof, respectiv Friedrich Nietzsche este cel care spunea că “Dacă zeii ar exista aievea, cum aş suporta eu să nu fiu zeu? Aşadar nu există zei!"….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *