Dacii n-au exploatat mina de la Roşia Montană

Punctul central al reuniunii a fost prezentarea raportului descoperirilor de la Galeria Cătălina-Monuleşti, Roşia Montană, de către Béatrice Cannet. O parte din tronsonul minei romane, reabilitat de Roşia Montană Gold Corporation, s-a deschis publicului. Turiştii vor putea admira artefacte din secolul al doilea, după Hristos. Dezbateri aprinse au avut loc pe baza datelor prezentate. Istorici de marcă ai României au ajuns la concluzia că nu a existat picior de dac în zona actualei comunităţi.

Programul Naţional de Cercetare "Alburnus Maior" (2001 – 2011), iniţiat de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi coordonat de Muzeul de Istorie a României, cu finanţarea RMGC conform obligaţiilor legale, a costat până acum câteva milioane de euro.

Cum stă bine unor cercetători de marcă, participanţii la simpozion au pus exploatarea romană în contextul politic al celor două războaie daco-romane.
Controversă puternică a fost stârnită de charismaticul profesor Diaconescu în legătură cu lipsa unui “Inteligent service" a legiunilor romane. El consideră că nu aurul din Munţii Apuseni i-a trimis pe romani în Dacia. Aceştia, după descoperirea tezaurului lui Decebal, au fost uimiţi de cantitatea enormă de aur. Unii s-au gândit atunci pe loc că ar putea găsi preţiosul metal luând-o în sus spre izvoarele râuirilor din care dacii cerneau bogăţia cu sita. Aşa ar fi ajuns romanii la Roşia Montană.

Exploatarea aurului a durat aproape un secol şi jumătate. Pentru activităţile din subteran au fost aduşi iliri din Dalmaţia. Distinsul profesor a prezentat şi rezervoare istorice.
În clădirea rectoratului a fost organizată şi o expoziţie cu unelte ale acelor vremi. Nicio o probă despre existenţa dacilor. Şi s-au săpat hectare de pământ. Pe timpul domniei lui Septimius mina s-a închis. Nu mai există vestigii ale continuităţii activităţii miniere, decât pe perioada medievală.
Concluzia celor două zile a fost că dacii nu aveau nevoie de exploatări de adâncime pentru că în incursiunile lor militare luau destule prăzi de război. În plus, aurul se găsea în abundenţă în râuiri.
Aşa că până la găsirea mărturiilor istorice ale mineritului dacic, hunta patrioatei naţionale, pe loc repaus.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *