DE-A RÂSU’-PLÂNSU’ LA TVR

Amintim celor care nu au urmărit odiseea ştirilor TVR din ultima vreme că PDG a organizat deja două concursuri pentru ocuparea acestui post pe care nu le-a putut duce la capăt din cauza presiunilor externe contradictorii pe care nu le poate gestiona şi nici respinge.

Întrebarea este însă ce legătură are concursul pentru conducerea DEIS (Direcţia Emisiuni Informative şi Sport) cu situaţia financiară a TVR? Nu ar fi trebuit discutate măsuri de raţionalizare a cheltuielilor, eventual de reducere temporară a activităţii unor canale la care nu se uită nimeni? (Monitorizarea audienţei TVR3 de pilda a încetat la cerere TVR.) Cheltuielile DEIS sunt cele mai transparente şi uşor de controlat; le poţi reduce dacă reduci numărul de emisiuni informative. Dacă nu, nu. Concursul ar fi trebuit să fie ultima preocupare a CA, dar iată că nu a fost, dimpotrivă, şi aceasta pentru că de fapt miza presiunilor financiare asupra TVR este eminamente politică, fiind vorba de controlul asupra ştirilor într-un an electoral.

Calculul care transpare din aceasta decizie este că TVR oferă USL conducerea ştirilor în schimbul clemenţei faţă de proasta gestiune financiară a banului public in instituţie. Vom vedea cum se va termina concursul – dacă se va termina vreodata – şi vom şti dacă am avut dreptate sau nu.

Între timp însă iată că Lucia Hossu Longin ameninţă că jurnalistii de la EVZ, Revista 22 si Romania Liberă nu vor mai fi plătiţi pentru colaborările lor la TVR. Este vorba de jurnalişti excelenţi ca Dan Turturică, Cristian Câmpeanu, Mircea Marian, Ioana Lupea, Tia Şerbănescu, Cristian Pătrăşconiu. Mărturisesc că eu i-am invitat să colaboreze la emisiunile noastre informative şi mă bucur că am putut oferi telespectatorilor posibilitatea de a auzi şi alte voci decât cele rulate la nesfârşit la televiziunile moguleşti. Dar acest “dezmăţ" trebuia să se termine odată şi odată, nu-i aşa? Şi de la cine vine această preocupare pentru economii decise politic (căci nu toţi colaboratorii sunt excluşi)? Tocmai de la un personaj care încasează de la TVR nu numai onorarii pentru emisiuni, ci şi indemnizaţia de membru al CA, pe lângă pensie, desigur.
Un cuvânt despre blocarea conturilor TVR de către ANAF: într-adevăr TVR este practic în faliment, dar nu de acum, ci cel puţin din 2006, an în care a ajuns pe pierdere potrivit documentelor oficiale. Nimeni nu le-a reproşat această situaţie lui Tudor Giurgiu sau lui Alexandru Sassu, deşi ar fi trebuit, dacă ANAF şi-ar fi făcut datoria. Tehnic, ANAF are dreptate, dar nu putem să nu sesizăm presiunea politicăa, atâta vreme cât – cum bine observa Mircea Marian – companiile de stat şi private cu datorii mult mai mari la stat nu sunt tratate cu aceeaşi severitate – şi nu sunt. Cât am lucrat în TVR am fost o voce solitară în favoarea restructurării şi reducerii activităţilor lipsite de audienţă (sunt destule). Reţeaua de interese era însă prea puternică şi nimeni nu a îndrăznit s-o destructureze.

În sfârşit, amintesc un amănunt semnificativ, care scapă adesea atenţiei publicului: nici o decizie a CA, inclusiv epurarea politică a colaboratorilor, nu ar putea fi pusă în practică fără voinţa PDG, semnatarul tuturor contractelor şi hotărârilor. În plus, 6 din membri CA fie sunt angajaţi, fie sunt colaboratori ai TVR, deci depind direct de PDG. Cum TVR cedează demult la presiunile USL, ar fi mai corect să nu o mai considerăm o redută a fostei puteri. Ea a fost cucerită de USL cu mult înainte de instaurarea guvernului Ponta. Sau oferită pe tavă. Ce contează? Rezultatul este acelaşi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *