De ce este Statul cel mai prost manager

De ce ? Pentru că o soluţie radicală interferează cu instinctul de autoconservare al clientelei adunate de ani buni de zile în jurul şi la vârful companiilor de stat. S-a format un « parteneriat » foarte avantajos între manageri şi stat, consolidat în timp şi care acum este foarte dificil de spart. Schema este foarte simplă şi a fost aplicată cu succes de « băieţii deştepţi », odată cu începutul anilor 1990 : aceştia s-au aşezat în spatele principalelor întreprinderi de stat, dar cel care a achitat nota de plată şi care îşi asumă răspunderea datoriilor generate de sistemul Şpăgi-Pile-Relaţii este Statul. Din buzunarul nostru!

Consecinţele pentru economia României se văd cel mai bine în bilanţul economic al acestor companii. Intreprinderi precum Oltchim, Termoelectrica, CFR, Metrorex, Compania Naţională a Huilei, etc., au ajuns să nu reprezinte altceva decât găuri negre ale bugetului de stat.

Efectul modului defectuos în care statul a manageriat aceste companii se va simţi cel mai bine în 2012 şi în general, în anii care vor urma. Pentru că ţinta de deficit a României, stabilită pentru 2012, trebuie să fie mai mică de 3% din PIB, şi după cum spune guvernul, Comisia Europeană şi FMI, atingerea sau ratarea ei depinde în mare parte de evoluţia arieratelor companiilor de stat. Doar recent am citit o analiză care arăta că în 2010, primele 120 de întreprinderi de stat costau economia României 1 milion de euro zilnic. Vorba regretatului Ulm Spineanu, un ministru al economiei pe care l-a uitat toată lumea: Avem de câştigat dacă toate ar intra în grevă!

Continuarea acordului cu FMI este un lucru pozitiv şi din acest punct de vedere. Pentru că, dacă statul nu a reuşit de capul său decât să mărească arieratele la companiile de stat, în acest an, companiile monitorizate în programul cu FMI şi Comisia Europeană au înregistrat o scădere a datoriilor publice cu 0,3% din PIB.

Iar pentru 2012, numărul companiilor de stat monitorizate, ale căror pierderi vor fi luate în calculul deficitului bugetar a fost redus la 10. Dacă ne uităm doar la aceste companii, pierderile se ridică la 500 milioane de euro, adică 1% din PIB. De exemplu, cu arierate ce se ridică la peste 300 milioane de euro, Compania Naţională de Căi Ferate, afectează deficitul cu 0,1% din PIB. CFR Marfă a avut pierderi de 127 milioane de euro şi Termoelectrica a ieşit pe minus cu peste 100 milioane de euro. Şi doar în primele nouă luni din 2011, combinatul Oltchim a înregistrat pierderi de 180 milioane lei, în creştere în comparaţie cu 2010.

Cifrele sunt corespondente doar anului 2010, pentru că în ultimii ani nota de plată se ridică la ordinul a câteva miliarde de euro, cu sacrificarea altor programe guvernamentale. În plus, prin alimentarea deficitului de stat, datoriile companiilor de stat afectează capacitatea acestuia de a se împrumuta în termeni mai avantajoşi pentru segmente ce merită a fi finanţate şi care pe termen mediu sau lung, ar aduce plus valoare.

Cel mai dezolant este faptul că, deşi statul şi politicul se lamentează de valoarea arieratelor, « uită » să spună, că sub atenta sa supraveghere s-a ajuns în această situaţie. Cu alte cuvinte, statul şi-a furat singur căciula timp de 20 şi ceva de ani. De fapt, s-a lăsat furat, pentru că era mai avantajos să se prefacă că doarme în post…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *