De ce USL seamănă tot mai mult cu FSN

Nu ies în stradă, ca nu cumva să se interpreteze. Stau în pat -lângă Ninele lor – şi mai împart bezele simpatizanţilor prin intermediul tabletelor electronice. Ar fi trimis şi Nea Nelu, dar pe atunci nu exista internet. Plus că-i era frică şi de umbra sa. Acum nu mai funcţionează cenzura ca atunci. Şi nici Brucan nu mai e în viaţă.

Recentele manifestări de stradă şi declaraţiile de după perdea arată că Victor Ponta aşteaptă acasă cuminte să vină un nou Bujor Sion şi să-l ducă direct în jilţul puterii, aşa cum "a păţit" Ion Iliescu în după amiaza zilei de 22 decembrie 1989. Atunci, ne reaminteşte Eugen Mihăescu “Între linii" (carte pe care o recomand), a sosit nepotul şi l-a dus direct în balconul revoluţiei, unde s-a prezentat ca emanat, în vidul puterii. Teroriştii trăgeau din toate direcţiile, numai asupra sa, nu. În spatele celei mai mari diversiuni din istoria României, Iliescu a copt noua putere cu titlul Frontul Salvării Naţionale. Nu a avut un program politic, doar o echipă de uzurpatori ai lui Ceauşescu. Brucan, ideologul frontului, zicea că toate orientările politice trebuie să se regăsească în acel organism nou creat, după ce a împins-o pe doamna Cornea pe scările televiziunii naţionale. Aşa şi acum Crin Antonescu. Când nu bruschează ziariştii, cheamă orice partid să adere la USL. Alianţa creată între PSD şi PNL nu are un program coerent de guvernare, la fel ca şi FSN, atunci. Prin vocea lui Ponta, useliştii anunţă că vor face un pact naţional de sănătate. Păi credeam că au deja programul alternativă.

La fel ca şi în Decembrie 1989, Victor Ponta, urmaşul lui Ion Iliescu, azi, talonat de Oracolul liberal, are doar o listă de prieteni, de umplut spaţiile goale ale cabinetului, în eventualitatea căderii puterii. Atât.

USL nu seamănă deloc cu CDR. Dacă ar fi o adevărată alternativă politică, am şti deja punctele esenţiale ale programului de guvernare. Această alianţă nu a gândit ca şi Convenţia un contract politic pregătit pentru a fi asumat şi semnat de alegători. Are prin structuri doar găşti de “foşti," rămaşi pe din afară, fomişti gata de a prelua ciolanul, fără efort. Niciunul dintre liderii USL nu colindă ţara. Preferă să se cocoaţe pe antene şi să trimită injurii, grimase şi bezele. Urmărind pe Ponta şi pe Antonescu, modul arbitrar prin care conduc cele două partide divergente ca ideologie, nu poţi să nu-ţi dai seama că cei doi urmăresc decât puterea. De dragul lor şi nu al mulţimilor. Antonescu şi-a decapitat cel mai bun prieten. Ce garanţie avem că nu ne va tăia şi nouă capul (eu fiind liberal din 1990), numai ca el să aibă loc în jilţ?

Fără un program economic sustenabil, fără soluţii financiare, România profundă va ieşi din nou în stradă. Cine garantează că Ponta nu va scoate şi el mascaţii? (Apropo de liderul USL, zilele acestea s-a răţoit la Gabriel Klimovicz, asimilându-l ziariştilor care şi-au vândut sufletul şi conştiinţa. Îi pot spune lui Ponta, că acest domn, în prezent redactor la Radio România Actualităţi, a fost timp de 20 de ani dedicat valorilor democratice, pentru care el şi familia sa au avut de suferit. Când Klimovicz era urmărit de mineri, Micul Titulescu nici nu visa să bată ascensiunea, ce-i drept teatrală, a lui Arturo Ui)

Românii s-au cam săturat de partide pentru că aceiaşi oameni se rotesc şi se rostogolesc, fără a avea o ofertă clară şi pentru cei mulţi. Mi-e frică de ce-a de-a treia cale, care nu poate fi decât una ultranaţionalistă.

Mi-e dor de Corneliu Coposu. Avea umor, era viu, generos, talentat şi dădea o notă distinctă de domn al politicii. De aceea, Petre Ţuţea l-a poreclit “Seniorul". Nu simţea nevoia să se afirme în fiecare clipă. A făcut întotdeaua abstracţie de interesul său personal şi a dispreţuit vanităţile curente. Modestia lui era fermă, cuvântului lui, angajant. Nu a vrut să fie nici prim-ministru, nici ministru, nici ambasador. Poate de asta, Ion Iliescu l-a considerat un om periculos.
“Dezidenteresul meu legat de onorurile şi demnităţile publice şi faţă de acumularea de avere îmi dă o independenţă care mă face să fiu foarte obiectiv în raporturile cu oamenii," obişnuia să spună liderul ţărănist. Partidul său nu face parte din USL.

Românii au ieşit zilele acestea în stradă de disperare. Nu pentru a fi de partea unor partide. Modul prin care Arafat a fost făcut erou arată că românii caută modele. Nu printre personajele din establishmentul politic. Dacă în ianuarie 1990, Corneliu Coposu nu punea “sula în coastele" lui Ion Iliescu sistemul pluralist ar fi fost amânat.
Nici în decembrie 1989 nu am ieşit pe străzile Timişoarei pentru o anumită forţă politică, ci doar împotriva cuiva. Masele caută mereu eroi în care să se regăsească.

Dar eroii trebuie să aibă virtute, forţă şi ţinută exemplară.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *