Despre politica „externă” a PDL

Aşadar la întrebarea dacă numai PNL ar putea fi un PCR 2 şi de ce nu şi PDL am spus că nu exclud PDL de la acest risc
Şi ca să fie clar repet actualizând cele spuse şi în alte ocazii.
Începând cu acel FSN al lui Iliescu care se dorea un partid unic (contradicţie în termeni caracteristica ideologiei marxist-leniniste a socialismului şi comunismului ştiinţific, alături de multe alte contradicţii de acelaşi tip) cu o diversitate de curente cărora Iliescu strâns cu uşa, ar fi acceptat pentru idealul său "întinat de ceausism", să le confere şi statutul de partid sub acoperirea  unei umbrele politice unice.
Acest lucru s-a realizat de facto şi parţial, cel puţin temporar, prin creerea USL.
USL s-a construit din raţiuni electorale în vederea demolării PDL şi Preşedintelui Băsescu.

Odată ce s-a adoptat votul uninominal actual (şi era şi mai rău, lucru pe care dl Băsescu nu-l sesizase, dacă se adopta uninominalul pur, intrun sigur tur de scrutin, unde câştigătorul ia tot, adică azi în parlament era numai USL, UDMR şi PDL cu un singur deputat- cel din Basarabia) era evidentă zdrobirea PDL  şi eu am spus asta după testul cu Radu Stroe (USL avânt la lettre) din sectorul 1 din 2010, chiar şi cu rezultatele mult mai bune ale acestuia din 2008
De ce însă atâta ură contra lui Băsescu şi PDLului în caracteristică basista a acestuia, reprezentată de guvernul Boc şi de cei care l-au sprijinit cu bună credinţă?

Eu sunt convins şi repet această convingere de câţiva ani, că este vorba de scenariul duşmanilor României care doresc ca în alianţă cu trădarea internă, România să fie ocupată pe termen lung de o aceiaşi mafie securist-mafiot- aşa zis pro românească dar în fapt pro asiatică şi deci categoric antioccidentala, mafie care să-şi împartă periodic puterea şi deci accesul la resurse şi la jefuirea nestingherită a neamului nostru.

După ce am spus acestea au venit recent şi confirmări de nivel maxim din partea consilierilor prezidenţiali necontrazisi în nici un caz de Preşedinte.
Desigur că pentru a păcăli naţiunea şi a creea alibiuri politice interne şi externe, aceasta mafie se va structura în două forţe politice aparent diferite, uneori chiar simulând antagonismul, forţe (partide) pe care le-am botezat metaforic PCR1 şi PCR2.

PCR1, cel care va mima stânga, este PSD plus alte zburataceli populist stângiste, iar cel care va mima dreaptă vă fi PCR2 care în viziunea lui Antonescu ar trebui să fie PNL cu o aureolă naţionalistă, folosind în fals şi un vechi slogan azi denaturat în mod diversionist, acel "prin noi înşine", care a devenit ulterior fsnistul „nu ne vindem ţară” (a se citi noi doar vrem s-o jefuim), plus ce vă mai putea aduna în jurul acestei drepte vopsite.
Acest lucru se va produce prin despărţirea programată a USL, posibilă şi utilă planului atunci când orice forţă politică potrivnică va fi anihilată. Rămâne desigur UDMR, dar cu acesta se negociază uşor în termeni de prostituţie politică.
Acest plan nu poate fi realizat decât prin distrugerea PDL (de fapt a „basismului” din PDL singura orientare pro occidentală) sau aducerea lui la stadiul insignifiant în care a fost adus PNTCD, din păcate şi cu sprijinul lipsit de clarviziune al PD şi apoi PDL, lucru la care pe atunci unii, din păcate puţini s-au opus.

Desigur că PDL nu poate fi distrus eficient decât din interior şi asta se poate obţine prin blatul la două capete cu PSD şi PNL Antonescu, având ca rezultat distrugerea acestuia şi migrarea unor părţi din el atât spre spre PSD cât şi spre PNL sau, prin schimbarea de paradigmă în caz de eşec al acestui scenariu, PSD lăsând şi ajutând PNL să se dezagrege el, prin lovituri interne ale puţinilor liberali cinstiţi, roadele însă culegându-le un PDL care va avea rolul de PCR2, adică care să înghită PNL ipoteza însă în condiţiile actuale, mai puţin probabilă dar nu imposibilă, căci în acest război în care ce se vede nu este şi ce este în realitate, nu se neglijează nicio posibilitate.

Desigur că pentru asta este necesar să existe cozi de topor sau persoane şi grupuri care pentru un anume preţ pot să devină, cum a fost Frunzaverde şi problema esenţială este pentru a te putea opune scenariului, să înţelegi ce se întâmplă şi ce urmează, înainte ca aceasta să devină fapt notoriu prin coborârea benevolă a măştilor.
Nu doresc să mă refer la probleme interne ale PDL deşi de soarta acestui partid ar trebui toţi cei care dorim binele României să fim intersati.
Dar problemele externe nu doresc să le ocolesc că fost participant la conducerea PNL acestea fiind foarte importante pentru PDL.
Trebuie să recunoaştem că dacă în PNL ar fi rămas preşedinte dl Stolojan, dacă Tariceanu nu ar fi trădat împins de grupul lui Patriciu/Roşca Stănescu, un Crin Antonescu nu ajungea să controleze partidul.

Desigur că există cauze adânci şi care ţin de trădarea penalilor PNL acoperite cu motive pe care din păcate PDL le-a oferit fiind lipsit de clarviziune iar Cotroceniul nefiind atent la opinii mai puţin autosuficienţe şi pline de orgoliu decât cele ale unor PDListi de vârf care au creat impresia că PDL vrea să înghită PNL căci orice fuziune prin schimbarea numelui istoric al PNL părea acestuia că echivalând cu o desfiinţare şi, reciproc, nici PD nu putea renunţa la numele lui intro unire cu PNL.
Ghinionul a fost ca nefiind că faţă de PSD în  opoziţie doctrinară, fuziunea putea fi luată în considerare şi dacă nu era problema unui nume istoric ea poate că s-ar fi şi făcut.

Dacă PD şi PNL păstrau alianţa DA din motive electorale şi de guvernare fără ca PNL să aibă nici cel mai mic motiv cu care să-şi acopere defecţiunea politică din 2006-2007, atunci probabil că Antonestilor nu le-ar fi suflat vântul în pânze, vânt care s-a întărit şi printr-o gelozie personală iraţională a lui Ludovic Orban contra lui Băsescu, care l-au azvârlit contra sfaturilor date de unii, în tabără în care astăzi se jenează şi regretă că a fost, dar fără să tragă nici el şi nici alţii care azi se opun lui Crin, concluziile de rigoare din cauza  gogoriţei menţinute cu abilitate,   cu înghiţirea patronată de dl Băsescu, a PNL de către PDL
 
Aceasta este acum sarcina PDL şi anume că fără să se amestece făţiş în treburile de partid ale PNL, să declare şi să asigure PNL, că eliberaţi din chingile din ce în ce mai nedemocratice şi chiar despotice ale găştii lui Antonescu, vor putea fi aliaţi fără niciun atentat la personalitatea şi identitatea istorică a PNL care abia odată cu această eliberare ar căpăta valente reale.

S-ar putea concepe şi redacta şi chiar aprobă la Convenţie un protocol cadru de colaborare cu PNL care să dea acestuia toate asigurările pe care şi PDL le-ar pretinde dacă ar avea poziţia de azi a PNL şi mai ales fără resentimente şi orgolii inutile. Referitor la Antonescu nu aş pronunţa nume ci aş cere ca un partid cu care să mă aliez să dea şi el dovadă de transparentă şi democraţie internă comparabilă cu ale altor partide democratice şi deci şi cu ale PDL.
Convenţia PDL cred că alături de multe altele ar trebui să dezbată şi această problemă dar semnale politice ar fi bine să fie date rapid întrucât se apropie Congresul PNL.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *