Despre valabilitatea referendumului

Chiar CCR, despre care presa presupunea ca va discuta explicit aceasta problema si ca va lua o decizie in acest sens la sedinta din 14 august  2002 la care au participat toti cei noua judecatori, a raspuns indirect acestei chestiuni caci din referirea CCR, rezulta in mod implicit, prin doua citari ale textului de lege care reglementeaza problema, ca nu are de luat nici-o decizie speciala, lucrurile fiind complet reglementate in art 47 alin.(1), din legea de functionare a CCR.
 
Astfel in comunicatul din 14 august  2012 CCR precizeaza :
Prin urmare, cu majoritate de voturi, Plenul Curţii Constituţionale a decis:
"1.Hotărârea nr.3 din 2 august 2012 a fost dată în materia soluţionării contestaţiilor introduse în legatură cu procedura referendumului şi nu în materia valabilităţii referendumului, asupra căruia Curtea urmează a se pronunţa în baza art.47 alin.(1) din Legea nr.47/1992.
2. Completarea operată de judecătorul-raportor nu influenţează şi nu poate influenţa hotărârea pe care Curtea Constituţională urmează să o adopte conform art.47 alin.(1) din Legea nr.47/1992."
 
Textul articolului invocat este:
Art.47. – (1) Plenul Curţii Constituţionale decide cu o majoritate de două treimi asupra valabilităţii referendumului.
(2) Hotărârea Curţii Constituţionale stabileşte dacă a fost respectată procedura pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia.
(3) Înaintea publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, hotărârea Curţii Constituţionale se prezintă Camerei Deputaţilor şi Senatului, întrunite în şedinţă comună.

Adica art 47 din legea 47 a CCR, articol  care nu poate fi modificat de Curte, la alin.(2) rezolva problema respectarii procedurii si confirma rezultatele acestuia adica confirma anuntul BEC care a anuntat dupa terminarea numaratorii cvorumul, numarul participantilor in valoare absoluta si in procent din cvorum, numarul de DA , numarul de NU si numarul de voturi nule, rezultand ca la alin(1) supune la vot efectul legal al acestui Referendum, adica daca cvorumul a fost atins si numarul de DA este majoritar referendumul valideaza demiterea Presedintelui iar daca nu s-au realizat aceste conditii Presedintele revine la Cotroceni.

Este deci clar ca pentruca Presedintele sa fie demis cel putin sase din noua judecatori trebuie sa constate ca s-au indeplinit conditiile de demitere in caz contrar aceste conditii nefiind indeplinite Deci daca nu se obtine aceasta majoritate pentru valabilitate(validare), nu rezulta nimic altceva decat nonvalabilitatea referendumului de demitere a presedintelui ales.

Pe de alta parte doresc sa subliniez cu toata fermitatea ca nici nulitatea referendumului si nici orice altceva legat de solutia acestuia cum ar fi repetarea, trimiterea la parlament sa decida asupra validitatii(invaliditatii) si orice altceva,  nu poate fi supus deciziei CCR conform Constitutiei si legii acesteia de functionare

Referendumul din punct de vedere al CCR, ori este valabil ori nu . Tertium non datur.

Motivele pentru care asa sunt gandite constitutional si legal acestea sunt echilibrul, cerut de Constitutie in cazul tentativei de demiterea a unui presedinte ales, intre o majoritate parlamentara care de regula nu are in spate tot atatea voturi cat presedintele ales si cu siguranta ca cei 256 parlamentari, aduna mai putine voturi decat cele 5 milioane ale presedintelui( voturile din locale sunt la locale si nu privesc pe cei 256 parlamentari) si atunci Constitutia , pentru a demite un presedinte cere pe langa existenta unei majoritati parlamentare  care decide suspendarea , si aviz de la CCR, chiar daca doar consultativ, caci se presupune ca el poate deveni orientativ si in caz de divergenta dar si in caz de convergenta cu pozitia parlamentului,  pentru participantii la referendum, si mai ales impune in final, la referendum, un cvorum similar cu pragul de la primul tur al alegerilor prezidentiale, subliniind ca numai acest prim tur  poate fi invocat in discutia despre cvasisimetria alegerii cu referendumul de demitere , caci primul tur este regula, al doilea tur fiind solutia de avarie pentru a se putea totusi alege cu o majoritate de voturi un presedinte.

Fata de aceste motive clare am o nelamurire si o intrebare si anume
Chir daca judecatorii sunt numiti politic cum s-ar putea concepe ca pe un lucru in final atat de evident cum este rezultatul unui scrutin atr putea exista un alt raport de vot decat unanimitatea caci cum am putea presupune altceva decat unanimitatea in a afirma ca o hartie alba este alba?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *