Despre votul negativ şi noua legitimitate electorală

Este desigur lesne de înţeles că această tactică este una facilă şi cu beneficii electorale dovedite de-a lungul anilor într-o societate care îşi caută alternativa la o guvernare nepopulară în ceilalţi, nu în alţii. USL-ul mizează pe greşelile actualei guvernări în încercarea de a-şi susţine teza electorală; particularitatea este mai vizibilă însă în momentul în care critica actualei puteri este servită drept substitut al unor programe şi masuri alternative.

Fără îndoială, germenii alianţei social-liberale pot fi regasiţi în alegerea lui Crin Antonescu de a-şi arăta susţinerea pentru Mircea Geoană în turul doi al alegerilor prezidenţiale din 2009. Chiar şi atunci, justificarea publică a acestei decizii a fost mai degrabă dorinţa de a preîntâmpina caştigarea unui nou mandat la Cotroceni de către Traian Băsescu şi mai puţin crearea unui parteneriat viabil pentru buna guvernare a ţării. Discursul anti Basescu şi anti PD-L a fost în fond mobilul din spatele joncţiunii ditre PNL şi PSD, iar discursul celor doi lideri Antonescu şi Ponta nu face decât să confirme această teză. Sfidând logica doctrinară a celor două partide (în condiţiile în care în trecut PNLul punea accent pe valori ideologice mai mult decât alte paride), Uniunea Social Liberală nu este decât o încercare de a canaliza nemulţumirea populară în direcţia unor viitoare voturi pentru actuala opoziţie. Programul de guvernare al USL, aşa cum a fost enunţat în nenumărate rânduri de Antonescu, dar mai ales de Ponta, este unul simplu şi îndreptat anume către masa electorală a nemulţumiţilor: “vă scăpăm de ăştia".

Asistăm în aceste condiţii la nuanţarea unui nou tip de legitimitate electorală, bazată în foarte mică măsură pe programe de guvernare, demnitari competenţi sau lideri carismatici. Este o legitimitate fondată pe discursul impotriva actualei puteri şi pe insinuarea faptului că singura alternativă este reprezentată de Uniunea Social Liberală. Ramane de văzut însă în ce masură calculele opoziţiei sunt unele viabile, mai ales în contextul apariţiei unor noi formaţiuni care deşi momentan nu au o forţă electorală de luat în calcul, pot obţine voturile unei mase de alegători în egală măsură saturată de PD-L cât şi de PSD şi PNL.
Tocmai astfel de calcule trădeaza strategia USL în ceea ce priveşte publicul ţintă: un electorat nu doar nemulţumit de actuala putere dar şi radicalizat împotriva acesteia; discursurile din ce în ce mai vadimiste ale celor doi lideri ai uniunii relevă această orientare. Astfel opoziţia îşi găseşte refugiul în speranţa că acest tip de electorat este unul numeros, motivat să işi exprime votul şi foarte puţin atent la calitatea alternativei politice. Este proiectarea sigurului punct comun dintre PNL si PSD, partide care nu mai târziu de acum patru ani aveau fiecare un bazin electoral propriu. Numai viitoarele alegeri ne pot confirma în ce măsură electoratul roman este dispus să judece programe de guvernare solide, nu numai promisiuni de alternanţă şi discursuri radicale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *