Dogaru Ante Portas

Sindicatul cadrelor militare disponibilizate, vârful de lance al "societăţii civile organizate" şi sponsorizate de Dan Voiculescu, flancat de alte sindicate care abia acum demonstrează că sunt de fapt detaşamente de luptă ale USL, a cerut şi obţinut de la USL garanţia că toate reformele for fi anulate până la alegerile parlamentare din toamnă. Dar ce ne mai trebuie alegeri? Să spună domnul colonel cine să câştige, că oricum nu contează ce vrem noi.
Pericolul este real, duplicitatea USL dovedită, regimul democratic atârnă de un fir de păr, iar ieşirea din Europa nu se va hotârî la Bruxelles, ci la Bucureşti, dacă este să luăm în serios ce spune colonelul Dogaru despre UE. Am face o mare greşeală dacă nu l-am lua în serios, pentru că până acum a obţinut tot ce a vrut.
Nu ar trebui să fim surprinşi. Pericolul era evident din luna ianuarie, când domnul Dogaru, în fruntea unor sindicalişti cu pensii de peste 2000 RON şi a unor revoluţionari cu procese penale, şi-au plâns de milă în Piaţa Victoriei de săraci ce erau şi apoi au năvălit la porţile TVR, unde au cerut explicit demiterea directorului de ştiri. Preşedintele TVR de atunci, Alexandru Lăzescu, i-a primit cu onoruri, a declarat că discuţia cu ei a fost "un exerciţiu de normalitate! şi, în mai puţin de două săptămâni, cu ajutorul CA, le-a satisfăcut cererea. Nu contează persoana demisă, contează gestul şi precedentul creat – precedent de a cărui gravitate nu s-a sinchisit nici presa onorabilă (deci nu presa lui Felix), nici societatea civilă autentică şi democratică şi cu atât mai puţin cei care veghează la independenţa şi corectitudinea mass media. Prietenii ştiu de ce, dar nu vor să intre în amănunte.
Astăzi Alexandru Lăzescu a fost aruncat peste bord de cei pe care spera atunci să-i îmblânzească şi toţi îi plâng de milă. Dar nici acest lucru nu contează acum. Contează în schimb, cred, că, în ultima emisiune pe care am mai reuşit s-o fac în instituţia din care mă bucur că am plecat am pus problema societăţii civile democratice şi a celor care o parazitează, sub forma "societăţii civile organizate" şi – da, am îndrăznit – am pus în discuţie autenticitatea protestului din Piaţa Universităţii. Imediat au urmat proteste nu împotriva SCMD şi a colonelului Dogaru, ci împotriva mea. Concret, Pro-Democraţia m-a reclamat la Comisia de Etică pentru că nu aş fi prezentat în emisiune versiunea care-i convenea. Marcante personalităţi ale societăţii civile mi-au cerut atunci, privat, să nu mai fac emisiuni, iar altele m-au ocărât când le-am semnalat că nu sesizează pericolul la adresa democraţiei şi natura reală a evenimentelor ce se petrecuseră la TVR.
Jurnaliştii care astăzi sunt foarte activi în alertarea opiniei publice – şi bine fac – au ignorat semnalele din ianuarie, crezând că este vorba de o răfuială punctuală cu o persoană dificilă. Unii, pe care îi invitasem să lucreze în TVR şi pe care i-am apărat când au fost atacaţi de Lucia Hossu Longin şi superiorii ei politici, m-au pârât pe unde au putut pentru că am refuzat să prezint evenimentele din ianuarie cum se iluzionau ei că sunt şi nu cum erau în realitate – şi cum spusese de altfel şi colonelul Dogaru că au fost, adică o mişcare animată în primul rând de oamenii lui şi de revoluţionarii lui Ion Iliescu.
În concluzie, nu am relatat cele de mai sus decât pentru a scoate în evidenţă faptul că ne aflăm într-o mare primejdie, că tot ce am realizat pe frontul democraţiei şi al statului de drept este reversibil, şi că trebuie să ne trezim măcar în ceasul al 12-lea, dacă mai devreme nu am reuşit. În nici un caz nu trebuie să ne liniştim şi să visăm la pace – mai ales după 29 iulie, chiar dacă întoarcerea lui Traian Băsescu la Cotroceni ne-ar putea oferi un scurt respiro şi chiar dacă unii lideri politici ne spun că lucrurile se vor rezolva de la sine de săptămâna viitoare încolo. Să nu ne facem iluzii aşadar că se va instaura pacea socială: aşa ceva nu este posibil atâta vreme cât există lideri ai USL cu dosare penale şi atâta vreme cât Dan Voiculescu vrea justiţia pentru a dobândi toată puterea. Pacea s-ar putea instaura doar dacă şi PSD şi-ar face o curăţenie internă şi ar renunţa la alianţa cu PC, devenind un partid social-democrat onorabil, autentic şi cu adevărat european. Până atunci însă, presupunând că ar exista în PSD oameni interesaţi într-un astfel de proiect, trebuie să treacă de furcile caudine ale colonelului Dogaru şi ale sindicaliştilor mediatizaţi de RTV, RealitateaTV şi Antena3. Dacă vrem să trăim într-o democraţie şi să nu fim scoşi din UE de către USL, atunci trebuie să ne pregătim de un lung război pentru valorile în care credem, să lăsăm la o parte orgoliile şi ambiţiile individuale sau de grup, să nu încercăm compromisuri cu duşmanul – cum dezastruos a făcut PDL, care a încercat să facă tot felul de aranjamente perdante cu opoziţia sau cu mogulii de presă, ignorând ameninţările care prindeau formă sub ochii săi miopi. Şi în timp ce facţiunile din PDL se certau şi organizaţiile civice îşi urmăreau autist propria agendă trupele de şoc ale lui Felix îşi consolidau poziţiile şi deveneau tot mai influente. Iată-le acum la porţile cetăţii, gata să se instaleze la putere. Suntem pregătiţi pentru invaziile barbare?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *