Domnul Dinu Zamfirescu, dosarul meu de Securitate şi dreptul la viaţa privată

Nu mi-au cerut permisiunea, deşi, din câte înţeleg, au promis acest lucru atunci când li s-a dat accesul la dosarul meu SIE. O bună prietenă, profesoara de sociologie în Statele Unite, mi-a spus că atunci când a dorit să consulte dosare ale unor persoane în viaţă, la CNSAS, i s-a cerut să probeze acordul acelor persoane.
Cât priveşte ce scriam şi ce gândeam în acei ani, iată un fragment din acest dosar, Fond SIE, nr 47523, din notadespre m âne a unui informator al Securităţii (deocamdată nu-i public numele): “Era bun prieten cu familia Mendezona. … (unii—VT) dintre aceştia lăsau să se înţeleagă că erau evrei spanioli. Tismăneanu lasa a se înţelege că era evreu spaniol. Tismăneanu Vladimir avea o cultură politică remarcabilă., cunoscând nu numai doctrina oficială a partidului, (pe care în discuţii n-o mai împărtăşea în formele ei dogmatice, staliniste), manifestându-se ca un ‘liberal’, ca un contestatar al stalinismului şi al practicilor ideologice respective". La rândul său, informatorul “Costin" (sociologul Ştefan Costea, consilier în anii 70 al preşedintelui Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice, Mihnea Gheorghiu, azi, din câte ştiu, profesor la “Spiru Haret") "analiza" cartea mea “Nouă Stânga şi Şcoala de la Frankfurt"apărută în 1976, când aveam 25 de ani, drept o lucrare impregnată de tezele anti-marxiste ale unui grup de gânditori evrei.

Dosarul meu a fost consultat, în 2010, fără a mi se cere acordul, de către Victor Găetan şi Dinu Zamfirescu, fostul preşedinte al INMER,figura marcantă a PNL,preşedintele Senatului de onoare al acestui partid, actualul preşedinte al Consiliului Ştiinţific al IICCCMER, numit luna trecută în această funcţie de premierul României, juristul Victor Ponta. Deşi este vorba de lucruri extrem de personale, pe cai care urmează a fi investigate, pagini din acest dosar au ajuns să fie publicate de Victor Roncea. Nu spun că au ajuns prin dl Zamfirescu ori prin dl Găetan. Habar n-am. Dar au ajuns.

În conformitate cu prevederile Legii nr 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cercetătorii acreditaţi trebuie să anunţe persoanele aflate în viaţa asupra intenţiei de a le studia dosarele.Mai mult, în conformitate cu prevederile art. 28, alin. 3 din OUG nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, “în activitatea de documentare, cercetătorii acreditaţi au obligaţia să respecte şi să ocrotească viaţa intimă, familială şi privată a celor care au fost persecutaţi de organele securităţii statului".

Sutele de pagini pe care le deţin din dosarul meu probează, fără putinţă de tăgadă, că am fost urmărit, vreme de şapte ani, în Statele Unite, de agenţii securităţii şi că familia mea din ţară a fost continuu hartuita de reprezentanţii aceleiaşi instituţii. Mă întreb de ce nu m-a contactat dl Dinu Zamfirescu, de pildă, să mă informeze, în conformitate cu cerinţele legale, că doreşte să-mi citească dosarul? Ce lecţie deontologică oferă domnia sa cercetătorilor din IICCMER? De ce trebuiau să citească domnii Găetan şi Zamfirescu copiile făcute de Securitate ale scrisorilor personale trimise mie de propria mea mamă? Sper să avem cât mai curând răspunsuri la aceste neliniştitoare întrebări.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *