Domnule profesor Claude Karnoouh, socialismul ne înţeapă şi acum în oase!

Prezentând tot felul de cifre şi de procente (noi le ştim pe ăstea cu cincinalul în patru ani şi jumătate) a ţinut să ne aducă aminte că cinci milioane de venezueleni (adică mai mult de ¼ din populaţie) primeşte gratuit. hrana zilnică Aşa de bune sunt serviciile medicale, invocate în nota profesorului francez, încât însuşi preşedintele, în dimensiunea sa “Il Maximo”, a trebuit să se trateze de cancer în Cuba. E de plâns că profesorii fac apologia asistaţilor sociali, adică a lenei colective.

Domnul profesor francez care nu e nepot de chiabur ca şi mine nu ştie că o slugă bine plătită poate să-mi aducă mai mult profit, decât una săracă şi hoaţă. Mare admirator al lui Simon Bolivar, nu trebuie să mai amintesc despre tristeţea figurii dispărute, Chavez a fost apropiat al lui Castro. Fondator al Mişcării Revoluţionare, s-a visat un model. A etatizat firmele de exploatare ale petrolului, a trecut principalele resurse în mâna statului, declarând prin 2005 că viitorul nu este al capitalismului, ci al socialismului.

Noroc că astfel de bezmetici ai stângii proletare dispar unul câte unul să putem să ajungem şi noi "în imperialism, stadiul cel mai înalt al capitalismului" (V.I. Lenin) Că de dictatura proletariatului ne-am lecuit din tinereţe. În loc de “foie gras”ni se serveau răbdările prăjite, dar asta a uitat profesorul Karnoouh, care probabil, asemenea altor studenţaşi francezi, cu hamburgherul în mâna dreaptă şi cu pumnul ridicat anunţau căderea dominaţiei Unchiului Sam. Asta prin anii ’70 ai mişcărilor pariziene. Nici cărticele lui Mao nu au ajuns biblii, cum nici politicile anticapitaliste ale aventurierilor comunişti modele de dezvoltare socială. De la marii gânditori ştim că singura societate care respectă drepturile cetăţeneşti şi asigură competiţia onestă este doar capitalismul.

În ţara huluitului SAM, orice electrician cu salariul lui poate să-şi ţină o familie şi să plece, măcar o dată pe an, într-o excursie în Venezuela. Invers, asistatul social, va rămâne cu visul american. Şi nu va ajunge niciodată să atingă Statuia Libertăţii. Odată cu dispariţia liderilor radicali, economiile se pot destinde, astfel încât piaţa, nu năravurile vreunui aventurier sau diletant să decidă.

PS Domnule Claude Karnoouh, stăpânul zgârcit face sluga hoaţă!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *