Domnului Profesor cu pacoste: Iertare, Dan Voiculescu!

Cu proverbialul său umor împletit cu delicateţea care l-a consacrat, înţeleptul varan… ăsta, bărbat de stat îmi face indicibila onoare a mă scoate din anonimat şi a mă cadorisi cu un loc fruntaş în simpatica sa găselniţă, Felixometrul.

Bunul gust şi hazul iniţiativei sunt unice. Poate doar cu rafinamentul casei… mă rog, vilei… în fine, fortăreţei…"compound"-ului său, na!, să rivalizeze. (Bin Laden însuşi, ros de pizmă pentru bijuteria arhitectonică de la Corbeanca, dacă ar mai putea vedea, s-ar răsuci ca elicea în mormântul său marin, de ar ţîşni la suprafaţă!)

Sub umorul cald, desluşesc însă mâhnirea pe care i-am provocat-o bunului mogul. Vai mie, ticălosul, ce-am făcut? Au n-am văzut cum se face presa? Chiar nimic n-am învăţat din respectul cu care domnu’ Gâdea, ditai directorul de Antenă, când Îl are invitat în studio, stă drepţi lângă tablă şi notează cu mână tremurândă preţioasele sentinţe economice, politice sau sociale ale Marelui Om? Cum nu m-a impresionat transpiraţia care se prelingea pe tâmplele largi ale smeritului teolog? Dar veneraţia impetuoasei Sandra, împleticindu-şi emoţionată manichiura, când intra în direct cu Dânsul, cum nu m-a mişcat? Sau zâmbetul suav al şăgalnicei Gabriela, cum se prelingea el spre un colţ al gurii şi se topea într-un rictus, la auzul vocii Sale dragi, cum nu m-a tulburat?
Or eu, eu ce-am făcut? În nemernicia mea, am muşcat mâna care i-a hrănit!
Niciodată nu este prea târziu pentru pocăinţă. Iertăciune, Părinte al umanismului românesc! Cruţare, Maică a conservatorismului! Îndurare, Taică al suspendării! Lumină a Antenelor, Astru al ASE-ului, primeşte-mi ruga! Scoate-mă din Felixometru că nu mai am linişte în casă cu soacră-mea, mare admiratoare a Ta şi umanistă înflăcărată!
Vivat! Crescent! Floreat!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *