Dulce ca mierea e plumbul guvernării

Ajuns la spital se îndrăgosteşte de Laguna, mult mai mare decât el. Îl aude des pe unchiul său cu istoria lui jucată. La un moment dat visează la un război adevărat.

,Noi vom cădea pentru patrie, oricum trebuie să cădem pentru patrie, nu avem de ales. Dulce ca mierea e glonţul patriei. Glonţ fabricat în schimburi de opt ore, de femei care râd şi îşi dau coate şi povestesc despre iubiţii lor, glonţul patriei, dulce, dulce ca mierea." După un timp iubita îl părăseşte. Se întoarce la dragostea dintâi. Asta e povestea eroului fără nume din cartea lui Petre Popescu. În realitatea noastră, personajul intră tot într-o cazarmă. Pe Laguna o cheamă Plumb. Tânărul este sedus de cunoştinţele cucoanei şi o pune ministru. Şi o lasă pe poziţie de tragere. El spune că guvernul nu poate aproba proiectul Roşia Montană până ce nu îndeplineşte în prealabil trei condiţii: respectiv existenţa unor garanţii privind protecţia mediului, realizarea unei renegocieri privind participaţia statului român şi decuplarea totală a proiectului de lobby-ul şi interesul politic.
În primul caz lasă tot greul pe umerii Rovanei Plumb. Ea zice că va deschide dezbaterile privind proiectul de la Roşia Montană. Cu toate organizaţiile implicate. De parcă până acum a fost plecată la socrii la ţară şi a căzut paraşutată. Mai mult, a promis că se va duce în Apuseni. Tot mai simplu. Nimic complicat. Dar să vedem acţiune, că de reacţiune suntem sătui.
În cea de-a doua variantă, renegocierea contractului cade pe umerii ministerului industriilor. Şi asta în condiţiile în care investitorul canadian a depus de mai bine de un an cererea de demararea procedurilor de negociere. În offsaid e tot ministerul. Nu în ultimul rând, “decuplarea totală a proiectului de lobby-ul şi interesul politic" este o tautologie pentru că statul român are 19,6% din afacerea RMGC. Nu se poate decupla singur de interesul său. Zice Ponta ca să nu tacă.

Până la noi ordine în dosarul cu urmăriţi şi urmăritori din RMGC, plumbul este trimis glonţ la Roşia Montană. Să vedem ce va face. Sper că nu se va suci şi se va răsuci, precum bumerangul din poveste. Şi să se întoarcă Laguna la iubirea dintâi. Adică la Ion Iliescu şi acel duios: “nu ne vindem ţara."

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *