Dulcele stil al diversiunilor lui Iliescu

Dan Voiculescu însuşi, omul care nu trăieşte decât pentru a-l suspenda pe Băsescu, cel care în 2007 a fost maestru de ceremonii prezindând comisia de execuţie, acum se opune acţiunii. Vă amintesc analiza din publicaţia lui Voiculescu, "Ghimpele", în care Ponta şi Antonescu sunt asemuiţi cu doi impotenţi care încearcă un viol. Sau cu doi bebeluşi politici

Verdictul este unanim: suspendarea va cădea, pleosc!, fix în capul celor care au pus-o la cale, împroşcându-i cu toate deliciile.
Atunci? Sunt Ponta şi Antonescu nebuni sau sinucigaşi? Ce urmăresc? Imagine politică, au explicat majoritatea comentatorilor politici. Explicaţie tentantă, într-adevăr. Doar criza economică mondială a depăşit criza de idei şi iniţiative a celor doi lideri ai USL. Într-o perioadă de austeritate, cu tăieri de salarii şi pensii, cu concedieri şi scumpiri, în care opoziţia, şi tăcând, ar fi câştigat politic, Ponta şi Antonescu au reuşit uluitoarea contraperformanţă de a pierde procente. De a se eroda. La un moment dat, USL bătea spre 65% şi deja îşi făcea planuri cu cariocile colorate despre cum îşi va împărţi ţara. Acum a luat-o pe tobogan şi se apropie periculos de fatidicul 50%, care îi va condamna la încă un mandat în opoziţie.

Amintindu-şi de şcoală, unde nu trebuie să taci niciodată în faţa profesorului, chiar dacă nu ştii lecţia, junii politicieni, îngroziţi de corigenţă, s-au apucat să turuie singurul subiect pe care cred că-l stăpânesc: suspendarea lui Băsescu.
Dar explicaţia nu ţine! Tot la votul din Parlament se împotmoleşte. Aici funcţionează aritmetica de măcelărie: nu renunţă nimeni la osul de sub labă pentru Fleica Morgana, oricât de mustoasă şi aburindă şi s-ar prezenta.
Dan Tapalagă, pe Hotnews, găseşte o explicaţie interesantă. Analistul îl citează pe Adrian Năstase, care a declarat că "nu vom merge în Parlament pentru suspendarea lui Băsescu decât la acel moment în care vom avea siguranţa că vom obţine un rezultat favorabil" şi că este vorba de "o operaţiune mult mai complexă, etapizată, care înseamnă includerea societăţii civile şi a populaţiei". Dan Tapalagă descifrează în aceste vorbe o strategie de înfrângere a lui Băsescu prin ocolirea votului în Parlament şi prin coborârea războiului în stradă. Dacă înţeleg bine, nici nu s-ar viza suspendarea lui Băsescu, ci s-ar folosi discursul suspendării pentru slăbirea poziţiei sale şi pentru a aplica sistematic lovituri puterii până la alegeri.

Şi mie mi-a atras atenţia brusca activare a lui Năstase, multă vreme refugiat în spatele blogului. Înainte de a vorbi despre suspendarea lui Băsescu, fostul premier se remarcase prin aplompbul cu are susţinuse schimbarea lui Geoană din fruntea Senatului, la unison cu Ion Iliescu. Pentru ca apoi cei doi să facă o piruetă uluitoare, lăsându-l pe Ponta în ofsaid.
Estimp, Ion Iliescu, care pare să fi refăcut vechea echipă cu Năstase, l-a ameninţat prea puţin voalat pe Ponta, fluturând utilitatea unui congres extraordinar în PSD. Unde, evident, conducerea partidului ar trebui confirmată prin vot.

Ponta a fost împins în faţă la înlocuirea lui Geoană, pentru a fi lăsat singur şi ridicol. Acum, Ponta se aruncă, umăr la umăr cu Antonescu, într-o aventură nebunească. Care, pentru orice om raţional, e sortită unui eşec zdrobitor. Cei doi seamănă: stil autoritar, impetuozitate şi duşmani în spate cu duiumul. Care sunt capabili să-şi dea mâna, peste graniţa de partid, pentru a reintra în joc.
Ciudăţenia tentativei de suspendare a lui Băsescu poartă amprenta stilului inconfundabil al lui Ion Iliescu. A corşetelor sale politice prin care a învârtit o ţară pe degete vreme de un deceniu şi jumătate. A diversiunilor sale, inaugurate acum 22 de ani, cu lovitura de stat şi pseudo-teroriştii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *