Eliberat de diktatura Băsescu, Tolontan vorbeşte liber

Ultimul din acest şir de eroi care au traversat puri şi inocenţi deşertul ultimilor ani, Cătălin Tolontan, director la GSP, una din publicaţiile familiei Voiculescu. Redacţiile şi jurnaliştii, "în special cei incomozi", au suferit "o presiune economică fără precedent în istoria presei din România", scrie Tolontan despre regimul Băsescu. Şi, un pic mai încolo, afirmă sentenţios: "Eu nu uit că o Putere a vrut să ne distrugă companiile şi, împreună cu ele, redacţiile şi profesia!"
Aş fi vrut să mă abţin de la comentarii, în special pentru că Tolontan se referă şi la Evenimentul Zilei, şi la televiziunea publică. Dar m-au enervat prea tare afirmaţiile sentenţioase ale lui Tolontan, aşa că o să ignor cu neruşinare conflictul de interese în care mă aflu, îmi asum riscul de a fi taxat şi o să-mi permit să spun şi eu câteva cuvinte.
Ceea ce înţeleg eu din litania pe care Cătălin Tolontan a postat-o pe blogul lui este că, în regimul Băsescu, presa, în loc să primească o pomană ca să iasă din criză, s-a trezit pe cap cu portăreii şi a fost pusă să-şi plătească taxele şi impozitele la stat. Trec peste afirmaţia că aceste biruri ar fi fost ilegale, pentru că atunci chiar nu înţeleg de ce Tolontan le-a plătit. Nu-mi dau însă seama de ce ar fi trebuit presa să beneficieze de un alt regim fiscal decât restul companiilor de pe piaţă. Sunt unii, probabil mulţi, care, pe bază de şpagă sau sprijin politic, fentează fiscul? Sigur că da, dar asta nu este o justificare ca ziariştii să nu plătească. Se vede aici mentalitatea presei de tip Sorin Roşca Stănescu, din perioada guvernării Năstase: primim şi noi o facilitate la plata TVA, un chioşc, ceva, ANAF mai închide ochii şi dăm şi noi mai cu milă în ăştia de la putere. Aşa-i trebuie lui Băsescu dacă nu a făcut la fel: acum, Tolontan îi promite că nu o să-l uite niciodată. Oricum, nu am deloc impresia că în regimul Băsescu presa a fost complet desprinsă de la robinetul cu bani publici. Îmi aduc aminte cu plăcere de emisiunea pe care TAROM şi-a cumpărat-o, în 2009!, la Antena 1 şi unde vedeta principală era directoarea acestei companii aflate în pierdere, o domnişoară numită politic de către liderul PDL Radu Berceanu.
I-am înţeles mai bine supărarea colegului Tolontan citind, abia acum, o declaraţie a premierului Ponta, care promite să rezolve problema acelor jurnalişti care câştigau peste 35.000 de euro pe an şi pe care Blejnar a vrut să-i pună să plătească TVA pe drepturile de autor, plus penalităţi. Promite domnul Ponta că în una sau două săptămâni se rezolvă. "Am discutat acest lucru şi am acordul de principiu al domnului Georgescu, trebuie doar să vadă care este impactul bugetar. Din ceea ce noi am calculat, din datele pe care le aveam înainte să intrăm în Ministerul de Finanţe, nu pierde statul cine ştie ce mare lucru. A fost mai degrabă o măsură de intimidare a jurnaliştilor în acel moment a domnului Blejnar", a declarat premierul.
Ce-ar mai fi de spus? Jos diktatorul Băsescu!
P.S. Citesc pe blogul lui Tolontan că Evenimentul Zilei ar fi scris despre scandalul de la POSDRU pentru că ar fi beneficiat de reclamă finanţată prin acest program. Sunt convins că Tolontan ştie că sunt foarte multe ziare, nu doar Evenimentul Zilei, care au publicat anunţuri ale unor licitaţii finanţate prin acest program – acestea sunt regulile europene în materie de publicitate. Nu văd legătura între acele anunţuri, a căror publicare în presă era, repet, obligatorie şi faptul că Evenimentul Zilei a scris despre POSDRU într-o zi în care premierul Ponta lansase acest subiect. Întâmplător, am fost la şedinţa la care s-a decis abordarea acestui scandal şi, în naivitatea mea, mi s-a părut că abordarea a fost strict jurnalistică. Mai degrabă m-aş întreba dacă în trustul Intact sunt interdicţii pe această temă, având în vedere că mai multe ONG-uri patronate de Dan Voiculescu au rulat milioane de euro prin POSDRU.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *